Arhivă : 2015 |

Dirijorul Laurence Cummings: 'Cea mai importantă misiune a noastră, a muzicienilor, este să ajungem la sufletul ascultătorilor'

Marți, 8 Septembrie 2015 , ora 8.14
 

Laurence Cummings este din 1999 director muzical al Festivalului Händel de la Londra, iar din stagiunea 2011-2012 ocupă aceeași poziție în cadrul Festivalului Händel din Göttingen. În perioda 1997-2012 a condus secția Interpretări Istorice de la Academia Regală de Muzică din Londra, unde continuă în prezent activitatea didactică și de dirijor al Orchestrei baroce. Dirijează frecvent ansamblurile English Concert și Orchestra of the Age of Enlightment în Marea Britanie și în turnee și colaborează de asemenea cu Filarmonica Regală din Liverpool, Orchestra Ulster Orchestra, Orchestra Hallé, Orchestra Națională Regală a Scoției ș.a. Concertele programate în 12 și 13 septembrie în cadrul Festivalului Enescu sunt primele apariții scenice ale lui Laurence Cummings în țara noastră. 

Care a fost punctul de pornire al pasiunii dvs. pentru muzica barocă și pentru interpretările istorice?

Am început ca organist și în timpul studiilor universitare credeam că vreau să interpretez muzică religioasă pentru restul vieții. Îmi plăcea deja muzica barocă și într-o zi mi s-a cerut să cânt la clavecin în "Sărbătoarea lui Alexandru" de Händel, iar experiența de a interpreta coralul "The many rend the skies" mi-a schimbat viața. Am știut atunci că vreau să cânt la clavecin, care se afla și pe lista de materii la universitate. Acest instrument și minunile muzicii vechi, felul în care se reda într-o interpretare proaspătă - toate acestea au început să mă obsedeze, m-au acaparat. Așa a început această minunată descoperire, în al cărei mijloc mă aflu acum.

Cântați însă și la orgă în primul concert pe care îl susțineți în Festivalul Enescu.

Așa este, cânt încă la acest instrument, iubesc sunetul orgii, tot ceea ce te învață și fantasticul repertoriu care o include.

Ce mari muzicieni v-au inspirat de-a lungul timpului?

În ceea ce privește interpreții - Gustav Leonhardt și Kenneth Gilbert, profesorii mei Robert Woolley și Jill Severs au fost foarte importanți pentru mine. Când eram un tânăr clavecinist care cânta în ansambluri, doi dirijori care m-au impresionat foarte mult au fost Harry Christophers și minunatul său cor "Sixteen" și William Christie cu "Les Arts Florissants". Simțul dramaturgic și pasiunea exprimate de William Christie în muzică m-au inspirat foarte mult, în special în genul oratoriului și cel al operei.

Ambele concerte pe care le susțineți în Festivalul Enescu sunt dedicate repertoriului lui Georg Friedrich Händel. Este el compozitorul central în cariera dvs.?

Da, cu siguranță! Mulți întreabă despre comparația dintre Bach și Händel, dar este ca și cum ai compara mere cu pere… Bach este pentru mine cel mai mare compozitor din toate timpurile, dar Händel "mă înțelege" mai bine. Simt că este foarte uman, înțelege cu adevărat condiția omului, poate să portretizeze prin cele mai simple mijloace emoțiile, exact așa cum le simțim noi astăzi și asta mă inspiră foarte mult. Am avur șansa de a dirija de-a lungul timpului multe dintre creațiile sale vocal-simfonice și acum am și două Festivaluri Händel, cel de la Londra și cel de la Göttingen… așadar sunt într-adevăr foarte norocos. Da, îi datorez multe domnului Händel!

Din câte știu, aceasta este prima dată când veniți la București. Cum ați primit această invitație și cum ați ales programele pe care le veți interpreta?

Da, voi fi pe o scenă bucureșteană pentru prima dată. Ansamblul pe care îl voi conduce, Orchestra of the Age of Enlightenment, mi-a solicitat colaborarea și am hotărât că ar fi frumos să prezentăm un program Händel, cu lucrări instrumentale variate din creația sa - Concerti grossi, Concerte pentru orgă. Orchestra se pregătește și pentru o apariție la Glyndebourne cu oratoriul "Saul" - o lucrare minunată, pe care sunt încântat să o aduc și la București. Deși tema este religioasă, dramatismul lui Händel este aici la maxim, acțiunea și toate sentimntele parcă sar din paginile partiturii și sunt foarte bucuros să dau viață acestei muzici.

Ați declarat într-un interviu că mereu aveți în rucsacul dvs. circa 12 ore de muzică barocă de operă.

De obicei pentru că le am la mine pe cele la care lucrez în momentul respectiv, apoi pe cele la care urmează să lucrez, câteodată și altele. Operele și oratoriile lui Händel au dimensiuni extinse și simți adesea că ai nevoie să ai cât mai multe cu tine. De fapt trei partituri pot însemna deja 12 ore! Îmi place să am muzica alături de mine în orice moment.

Sunteți un muzician versatil - dirijor, interpret dar și profesor. Cum se pot atrage tinerii muzicieni spre interpretările istorice?

Mi se pare foarte ușor să atrag studenții, pentru că ei iubesc această muzică și sunt mereu încântați de a utiliza tehnici și idei diferite, prin asta muzica devine atractivă pentru ei. Lucrez cu studenții de la Academia Regală de Muzică din Londra la articulații, ornamente și sunt cu toții încântați, la fel și eu. Pentru mine este de asemenea foarte interesant să lucrez cu tinerii, deoarece îmi amintesc de cum eram eu, așa că este un drum cu dublu-sens.

Ce este vechi și ce este nou în interpretările dvs. istorice?

Încercăm să interpretăm corect toate detaliile, citim tratatele teoretice ale vremii, dorim să interpretăm ornamentele în respectivul stil, utilizăm instrumente sunt cât se poate de apropiate de cele originale, coardele din intestine de animale, arcușul potrivit pentru perioada respectivă. Dar acesta este doar începutul poveștii... În ceea ce privește noul, el este legat de o altă parte a învățăturilor din tratate, aceea că rolul tău ca muzician este să ajungi la sufletul ascultătorilor. Este cea mai importantă misiune a noastră. Nu poți mereu să recreezi ceva, trebuie întotdeauna să și creezi. Dorim să surprindem și să stimulăm publicul, câteodată să îl și relaxăm, dar purtându-l mereu în călătoria noastră. Le spun mereu studenților că la începutul unui concert trebuie să mergi la pescuit... să pescuiești urechile, așadar simțul auditiv al oamenilor din sală, să îi atragi în lumea ta. Aceasta este marea noastră provocare dar și cea mai mare satisfacție.

Pentru că interpreți diferiți care citesc aceleași surse ajung la rezultate diferite ați afirmat că nu veți ști niciodată răspunsul, că nici nu îl căutați și că încercați să faceți muzica frumoasă prin întrebarea în sine. Pornind de la acest lucru, cum se poate judeca valoarea unei interpretări istorice?

Este foarte adevărat că nu vom ști niciodată răspunsul și că de cele mai multe ori întrebarea este mai interesantă decât el. Cred că poți măsura valoarea unei interpretări istorice prin reacția publicului. Dacă ne-am făcut treaba bine, vom fi mișcat oamenii, îi vom fi transformat. Aceasta a fost și una dintre preocupările majore ale lui Händel, dorința de a face oamenii să fie mai buni prin muzica. Și asta nu într-un fel care să denote aroganță, ci în sensul de a face ca în viața oamenilor să fie mai multă împlinire. Cred că dacă putem face asta ca muzicieni, suntem pe drumul cel bun.

Sunteți director muzical al multor festivaluri, care sunt țelurile dvs. din această postură?

Prin Festivalurile Händel, de a fi sigur că publicul poate lua contact cu lucrările mai puțin cântate ale acestui compozitor, spre exemplu opere despre care mulți nici nu știu că există. Este fascinant pentru mine să le pot aduce în atenție.

Ați programat în concertele dvs. nu doar lucrări necunoscute semnate de Händel, ci și ale altor compozitori baroci. Sunteți de asemenea pasionat de cercetarea muzicologică?

Da, absolut, sunt foarte interesat de tot ceea ce se întâmpla în epoca respectivă. Nu aș spune că sunt un savant, deoarece mi-am dedicat viața interpretării muzicii, dar în această lume liniile sunt puțin gri... trebuie să cercetăm muzica și frecvent să realizăm ediții proprii, mai ales dacă este puțin cunoscută, mergem la manuscrise, care constituie sursa, și luăm decizii. Și această latură este prezintă mult interes pentru mine.

Printre toate aceste preocupări, ce activități preferați în timpul liber?

Îmi place să merg cu partenera mea în mediul rural, luăm trenul din Londra spre nicăieri și ne plimbăm toată ziua. Ne întoarcem revigorați și dornici de a porni din nou la drum.

Andreea Chiselev