Arhivă : 2015 |

Pianista Mara Dobrescu - o împătimită interpretă a muzicii de cameră

Joi, 3 Septembrie 2015 , ora 14.22
 

Duminică 6 septembrie 2015, la Sala Mică a Palatului, de la ora 11,00, vom avea parte de un moment deosebit cu Musica Nova, ansamblu alcătuit din Florian Popa-clarinet, Frederic Moreau- vioară, Dorel Fodoreanu - violoncel și pianista Mara Dobrescu


Mara Dobrescu, în recitalul formației Musica Nova, din care faci parte, sunt incluse lucrări de Enescu, Bartok și Messiaen. Sunt compozitorii tăi preferați, desigur vorbim despre cei din sec. XX.

Da, sunt foarte bucuroasă să fac parte din acest minunat program și sunt legată de acest trio în la minor de George Enescu, trio pe care de altfel l-am și înregistrat la una din casele de discuri din Franța. Este o lucrare pe care am studiat-o foarte mult și am încercat să-i înțeleg sensul și mă bucur că, cu această a doua ocazie o pot din nou revedea, pentru că noi, interpreții ne schimbăm și lucrările le vedem un pic altfel.


Când ai fost cooptată în formația Musica Nova?

Am fost contactată de domnul Mihai Constantinescu pentru a face parte din acest concert și programul era deja stabilit, ceea ce mi-a plăcut, pentru că este de fapt un challenge extraordinar; în multe cazuri, în concerte, apare numai Quatuor pour la fin du Temps, care este o lucrare gigantică și sunt absolut onorată să cânt cu Dorel Fodoreanu, cu Florian Popa, care au o experiență extraordinară și care de altfel, în pauzele repetițiilor ne povestesc întâlnirile cu marele Sergiu Celibidache și atunci sigur, pauzele devin un pic mai mari; noroc că timpul este destul de limitat și atunci repede revenim la lucru.


Cu Florian Popa ai evoluat pe scenă până acum?

Este prima oară. Este prima oară când colaborăm și sper să nu fie ultima.


Și cu Dorel Fodoreanu, care este stabilit la Paris? Cred că e mult mai ușor să vă întâlniți.

Da, este mult mai ușor. Sper, de-acum încolo am pus bazele unei mici colaborări pe viitor, sper să putem continua această colaborare, în care suntem toți fericiți.


În concursul Enescu din toamna anului trecut, ai susținut un recital cu președintele juriului de pian, cu Jean Claude Pennetier. Ai și studiat cu el. Ce te impresionează la acest mare pianist?

Este o personalitate pe care o admir profund, atât ca muzician, cât și ca om. Pentru mine se apropie un pic de personalitatea lui Dinu Lipatti pe undeva, pentru că are această puritate. Jean Claude Pennetier este pentru mine un model și a fost într-adevăr o bucurie și îi mulțumesc pentru acest cadou pe care mi l-a făcut în acea zi la Ateneu. A rămas în memoria mea și a dânsului. Vorbim destul de des despre acest concert.


El a devenit preot al bisericii ortodoxe.

Da, este preot chiar a bisericii române. Este o personalitate extraordinară și puțină lume știe că a făcut și teatru. L-am întâlnit prima oară în cadrul unui proiect teatralo-muzical, pe care l-am susținut acum ani de zile și de aceea, toate aceste activități ne leagă, teatrul, spiritualitatea, muzica, pianul. Am legat cu el o prietenie profundă.


La fel ai avut privilegiul să studiezi cu Martha Argerich.

De fiecare dată când povestesc, mi se pare că nu știu dacă vorbesc despre un vis sau despre o realitate. Sunt niște momente în viață, într-adevăr, când visele ți se împlinesc, parcă nu-ți vine să crezi! Prima oară a fost la Beppu - Japonia, unde am fost aleasă printre cei trei studenți cu care Martha Argerich și-a ales să lucreze. De fiecare dată când mai mergeam în Japonia, nu știu cum făcea, știa că am ajuns și trimitea pe cineva și iată, din nou ne revedeam și mai povesteam, mai cântam.


Spune-mi te rog, succesul ți-a influențat personalitatea?

Nu, nu cred. Am avut o educație destul de severă, să spun așa, grație profesoarei Gabriela Stepan, care, întotdeauna, chiar și după ce câștigam multe premii, chiar premii I, îmi spunea da, dar acesta e numai începutul, trebuie să mergi mai departe. Mai erau încă multe de făcut și sigur că am păstrat această exigență. În muzică într-adevăr, niciodată nu ajungi de fapt să poți să spui gata, am versiunea perfectă, o bat în cuie și încerc s-o fac aceeași de fiecare dată. Nu, de fiecare dată, cum spuneam și pentru trio de Enescu, în început de interviu, noi înșiși ne schimbăm și atunci asta este minunat și atunci totul este mișcare, totul se schimbă și de altfel și Alfred Brendel și mulți pianiști înregistrează integrale la 30 de ani diferență și e extraordinară schimbarea care se produce în astfel de interpretări.


La Paris locuiești de mult timp. Cum te simți acolo?

Foarte bine. Sunt îndrăgostită de Paris. Este un loc unde mulți muzicieni din România s-au dezvoltat, s-au împlinit și toate aceste amintiri, ar fi vorba de Enescu, Lipatti, Eugen Ionescu și lista e lungă, Emil Cioran. Toate aceste personalități sunt în studioul meu de muzică într-o fotografie, o carte, o scrisoare și îmi țin companie.


În prezent, colaborezi cu artiștii români stabiliți în Franța?

Am colaborat în cadrul unui festival al orchestrelor de cameră din Paris, cu Miruna Țuțuianu și chiar am interpretat Cvartetul de Enescu împreună cu câțiva muzicieni din acea orchestră. Am avut șansa să lucrez cu Teodor Paraschivesco la Conservatorul Național Superior din Paris. Timp de doi ani de zile am fost sub îndrumarea dânsului; desigur sunt o foarte bună prietenă a lui Ferenc Vizi, cu care încercăm să ne vedem din când în când, dar nu prea reușim, pentru că fiecare din noi are o agendă destul de plină.


Cum arată agenda ta recentă?

Ultimul concert pe care l-am susținut a fost Festivalul "Ecouter Voir". Este un festival care are loc la Tourcoing, în nordul Franței. Un concert mai deosebit, deoarece, împreună cu pianistul și dirijorul Nicolas Kruger, am făcut o transcripție a operei "La chateau de Barbe Bleue" de Bela Bartok.


Castelul lui Barbă Albastră, transcripție pentru pian, voce și…

Transcripție pentru pian la patru mâini, celestă și armonium, deci eram înconjurați pur și simplu de aceste claviaturi.


Pentru tine, muzica de cameră reprezintă domeniul în care excelezi și pe care îl prețuiești cel mai mult.

Urmează acum, în această vară să mai particip la două festivaluri. Unul din ele este "Musique Sur Ciel", care are loc într-un oraș medieval, cu un nume deosebit, se cheamă Cordes de Ciel și în cadrul acestui festival, sigur sunt invitați mari violoniști, ca Augustin Dumay, Tedi Papavrami, dar și compozitorul Philippe Hersant, cu care voi colabora și ale cărui lucrări le voi interpreta, comentate de compozitor în direct.


Din câte știu, ultima ta evoluție la București a avut loc în martie, într-un recital ce s-a numit Suflet în culori.

Da, a fost un moment foarte emoționant, deoarece e prima oară în România când particip la un concert de caritate, pentru că în Franța, chiar am organizat două concerte de caritate. La București m-am bucurat foarte mult să împart scena cu Remus Azoiței și cu Diana Ionescu.


Din punctul meu de vedere, culorile își definesc arta pianistică. Poți să te întreb, dacă îți definesc și viața personală?

Da, cred că da. Îmi place foarte mult natura, îmi plac florile, găsesc că fiecare culoare te influențează într-un fel și îmi place să-mi organizez viața în funcție de aceste culori. Nu neapărat în îmbrăcăminte, dar în casă, în grădină.


Trebuie să fie minunat. Alte criterii după care îți organizezi viața, care ar fi?

E o întrebare foarte grea, deoarece ar fi mult de vorbit despre asta. În principiu, încerc să-mi găsesc timp. Este problema timpului, care ne încurcă pe toți un pic în această epocă și într-adevăr, suntem solicitați din toate părțile . Eu încerc să-mi găsesc timp și pentru copii și pentru viața privată și în același timp să-mi pot să-mi continui cariera, ca pianistă și din când în când reușesc, alteori e un pic mai greu, dar cu timpul învățăm să vedem prioritățile.


Care sunt proiectele tale de suflet?

Da, voi face parte dintr-un proiect, Compozitorul Ravel, proiect care este încă în fază incipientă. Nu știu dacă pot să dau foarte multe detalii, deoarece deocamdată este un pic secret. Mi-ar place foarte mult să se poată realiza. Un alt proiect de suflet ar fi realizarea unui nou disc în anul 2016. Dar și despre acestea am să vă mai povestesc într-un viitor interviu. Până atunci sigur sunt concertele, festivalurile din această vară. Am și o academie de vară în luna august.


Unde?

La Seyne sur Mer. Este o localitate minunată, lângă Toulon, în sudul Franței. Această academie este combinată și cu un festival, Notes d'ete se cheamă, unde voi interpreta cvintetul de Dvorak și trio pentru corn, vioară și pian de Brahms. Sunt încă multe în agendă, dar nu le voi povesti pe toate. Sigur, mai este și un recital cu mezzosoprana Caroline Fevre, cu care am o relație privilegiată. În fiecare încerc să mă implic cât mai mult, de aceea nu pot să vă răspund așa pe scurt. Fiecare concert, fie că e sală mică, sală mare, de fapt, ne reprezintă și muzica pe care o abordăm încercăm să o interpretăm cât de bine putem.


Interviu realizat de Monica Cengher