Pianistul Christian Zacharias revine în 2015 pe scena Festivalului Internaţional "George Enescu", de această dată cu un recital susţinut în ultima zi a festivalului, în 20 septembrie 2015, de la ora 16.30. Muzicianul ne-a vorbit despre această întâlnire cu publicul român şi despre programul pe care îl propune, unul ce cuprinde lucrări de Robert Schumann, Johannes Brahms şi Franz Schubert.

Veţi concerta pe scena Ateneului Român. Cum aşteptaţi această revenire?

Este una dintre cele mai călduroase săli. Vin în România de foarte mulţi ani şi pot spune că această sală este unică în Europa. Este unul dintre locurile mele preferate. De fiecare dată publicul a fost numeros, m-a copleşit. Oamenii ascultă extrem de atent şi sunt entuziaşti. E ca şi cum m-aş întoarce acasă. Mă simt foarte bine.

Nu stau mult în Bucureşti, din păcate. În anii trecuţi veneam alături de orchestră şi aveam de susţinut două-trei concerte. Îmi amintesc că am lucrat la una dintre ediţiile precedente cu un ansamblu din România şi astfel am avut ocazia să vizitez o parte a Transilvaniei. De data aceasta sunt în turneu, astfel că ajung cu o seară înainte de recital, după care a doua zi plec la Paris pentru a repeta cu o orchestră de acolo. Vin extrem de concentrat pe ceea ce am de făcut.

Publicul v-a urmărit, atât în Festivalul Internaţional "George Enescu", cât şi în Festivalul RadiRo, în postura de solist sau dirijor al unui ansamblu. De această dată evoluaţi singur pe scenă. Se schimbă în vreun fel dialogul cu publicul?

Nu cred. Eşti doar tu cu instrumentul, dar aşa cum mă cunoaşte deja publicul Festivalului "Enescu", şi atunci când evoluez în faţa orchestrei propun un dialog continuu, apropiat muzicii de cameră. Să spunem că de această dată poate fi considerat un monolog. De asta sunt şi atât de entuziasmat. Nu am susţinut până acum nici un recital în Bucureşti. De aceea am şi propus o astfel de manifestare ce cuprinde lucrările lui Schubert şi Schumann. Este un mesaj muzical personal pe care am ţinut să-l transmit.

Aţi vorbit până acum despre public. Ca de fiecare dată, în cazul manifestărilor pe care le susţineţi în cadrul Festivalului Internaţional "George Enescu", avem o sală sold-out. Care este secretul dvs.?

Nu este nici un secret. Publicul judecă după nevoile lui, nu contează doar publicitatea pentru un anume eveniment. Oamenii vin, ascultă şi hotărăsc dacă este potrivit pentru ei. De asemenea, dialogul dintre ei după manifestare contează foarte mult. Ei sunt cei mai buni promotori. Aşa a fost şi în cazul prezenţei în Festival cu Orchestra de Cameră din Lausanne. Publicul a fost receptiv şi de atunci am putut propune tot felul de programe, la fel, desfăşurate cu săli pline şi cu oameni potriviţi pentru acea muzică, care veneau doar pentru aşa ceva.

Prezentaţi un program alcătuit din lucrări de Brahms, Schumann şi Schubert. De ce aţi ales muzică acestor compozitori?

Ei stau la baza repertoriului meu. Cânt muzica lui Schubert cu foarte multe ocazii; am realizat şi integrala sonatelor sale. În fiecare recital includ o sonată de Schubert, iar în cazul lui Schumann am ales împreună cu organizatorii să interpretez "Kreisleriana". Este o altă experienţă extrem de personală. Îl consider un compozitor definitoriu pentru muzica germană, în general, şi pentru cea romantică, în special. În final m-am întrebat cum pot lega acest program. Mi-au venit în minte rapsodiile lui Brahms şi mi-am dat seama că ele pot încadra foarte bine "Kreisleriana" lui Schumann. Este o piesă neobişnuită, cu idei aparte care prezintă două laturi extrem de atractive ale compozitorului şi care dispar în pianissimo-ul de la final, aşa că aceste două rapsodii ferme ale lui Brahms sunt extrem de potrivite pentru a o reliefa. Cele trei pot forma chiar o lucrare de sine stătătoare.

Este un întreg proces... pleci la drum cu un program, răspunzi cerinţelor organizatorilor şi ajungi la o formulă finală pentru a oferi o înşiruire logică, cu o doză de dramatism şi, în acelaşi timp, interesantă pentru public. Nu poţi doar să le asamblezi, trebuie să gândeşti şi ca un compozitor atunci când alcătuieşti un program.

Cum s-a schimbat percepţia dvs. asupra Festivalului "Enescu" în toţi aceşti ani?

Nu s-a schimbat foarte mult. M-a impresionat încă de la început faptul că acest festival adună poporul român şi cum de fiecare dată lumea vorbeşte deja şi despre ediţia următoare, legând astfel viaţa muzicală românească de cea internaţională. Mi-a plăcut dintotdeauna energia organizatorilor. În cazul nostru au ştiut de fiecare dată exact ceea ce vor de la noi; sunt oameni care înţeleg arta sunetelor şi ştiu să comunice cu muzicienii.

În 1975, eraţi desemnat câştigătorul Concursului "Ravel" din Paris - moment în care a început cariera dvs. internaţională. Care sunt momentele importante din ultimele 4 decenii şi cum priviţi acum acea experienţă?

Competiţia din Paris a fost foarte importantă pentru că de atunci a urmat o serie de apariţii importante. Practic atunci am realizat că sunt pianist, că aceasta este menirea mea. Consider că a fi pianist este extrem de dificil, să poţi urca pe scenă, singur, în faţa unui public foarte numeros. O schimbare a fost când am dirijat pentru prima dată, în 1992. Nu pot uita acea experienţă de la Geneva... este de asemenea o activitate importantă pe care o fac, iată, de mai bine de 20 de ani. Sunt foarte mulţi paşi care îţi lărgesc orizonturile şi care îţi rămân în memorie.

Solist, dirijor şi director artistic. Ce activitate are câştig de cauză de fiecare dată. Care vă defineşte cel mai bine?

Cred că o combinaţie între dirijor care în cadrul unui concert este şi solistul ansamblului. Aşa cred că pot îmbina cel mai bine cele două laturi şi aşa pot creea o conexiune cât mai bună cu orchestra. Muzicienii te cunosc atât ca lider cu care colaborează, dar au şi ocazia să interpreteze muzică de cameră împreună cu tine în concert. Este cel mai potrivit pentru mine.

Aveţi un mesaj pentru cei care vor participa la ediţia din acest an a Festivalului "Enescu"?

Mă bucur să mă revăd cu publicul din România şi sper să pot comunica, la finalul recitalului, cu cât mai mulţi dintre cei care vor fi în sală. Aştept cu nerăbdare să am ocazia să prezint acest program. Sper că va fi la fel de bine primit de public ca şi celelalte prezenţe din cadrul Festivalului Internaţional "George Enescu".