În sfârşit, Anne-Sophie Mutter a cântat la Bucureşti! Evenimentul aşteptat cu sufletul la gură a avut loc în după-amiaza zilei de 9 septembrie 2015, la Ateneul Român, într-o sală plină, în care doar vigilenţa exagerată (firească, însă) a filtrelor de la intrare a tăiat aspiraţiile multora de a o vedea pe scenă, în toată splendoarea ei fizică.

Anne-Sophie Mutter este un fenomen al violonisticii actuale, cu o cultură a sunetului ce nu poate fi confundat: consistenţă, culoare, energie ardentă şi dominatoare, ca să nu mai vorbim despre viziunea sa artistică, în care de departe se poate reunoaşte o ţinută aristocratică şi o întinsă cultură muzicală, chiar exhaustivă, aş putea spune.

La aproape patru decenii de carieră, Anne-Sophie Mutter, star râvnit de marile săli ale lumii, a venit pentru prima oară în Festivalul "George Enescu", în termenii impuşi clar de Domnia Sa. Putea să interpreteze oricare dintre concertele scrise de la Beethoven încoace, putea să-şi aleagă oricare dintre marile orchestre şi marii dirijori cu care să fie parteneră pe scenă. N-a făcut acest lucru şi a preferat să apară în compania unor foarte tineri talentaţi, pe care fundaţia ei i-a sprijinit sau continuă să-i sprijine şi din rândul cărora a selectat membrii ansamblului Mutter's Virtuosi. Girează cu numele ei interpreţi din generaţiile în curs de afirmare, ceea ce e un fapt excepţional şi un model demn de luat în seamă.

Până acum aţi auzit de contrabasistul Roman Patkoló? E minunat acest tânăr! Împreună cu el, Anne Sophie Mutter a interpretat Duo concertant de Krzysztof Penderecki în deschiderea concertului de aseară. I-aţi ştiut pe violoniştii Mikhail Ovrutsky, Ye-Eun Choi şi Albrecht Menzel? Ei bine, nici eu. Au apărut succesiv în cele trei părţi ale Dublului concert în re minor de Johann Sebastian Bach alături de Anne-Sophie Mutter. Şi pentru ca demonstraţia să fie dusă până la capăt, Mutter`s Virtuosi ne-a oferit în prima parte şi Nonetul de André Previn, partitură care pune în lumină atât individualitatea fiecărui instrument cât şi sonorităţile compacte, de ansamblu ce au răsunat diafan şi omogen în mişcarea lentă. Ambele lucrări contemporane au fost interpretate în primă audiţie românească, ele fiind comandate de celebra violonistă.

Sigur că cel mai aşteptat moment l-a constituit partea a doua cu Anotimpurile de Antonio Vivaldi. Aflasem dintr-un interviu mai vechi că Anne Sophie Mutter îl percepe pe vestitul veneţian şi din prisma operelor pe care le-a compus, în mare parte astăzi uitate. Aşa îşi justifica efectele şi tempourile ameţitoare din acest ciclu de concerte pentru vioară şi ansamblu; este un opus ce se pretează unei palete largi de abordări. Ieri, la Bucureşti am ascultat nişte anotimpuri trăite în Alpii bavarezi, fără nicio urmă de meridionalism. Impresionantă a fost nu doar Anne Sophie Mutter, ci şi ansamblul ei, care s-a prezentat excelent. Exigenţa ce o caracterizează a dat roadele scontate, ceea ce ne va rămâne în memorie mult timp de-acum încolo.