Pianistul Nicolae Licareţ:

Un Mozart adevărat, făcut cu pasiune, cu claritate, cu strălucire, cu o pianistică minunată şi un acompaniament pe măsură. Bisul a fost surpriza concertului. Dirijorul este un clavecinist de calibru, şi un organist şi un pianist - un muzician de mare clasă.

Liana Lungu, profesoară de pian:

A fost o sărbătoare! Fiecare pianist în felul lui m-a impresionat, dar ca interpretarea Mariei Joao Pires, ca şi calitate sonoră, ca echilibru… felul în care mi-a transmis mie toate lucrurile astea m-a marcat în mod special astăzi.

Academicianul Eugen Simion:

Este un regal! Nemţii ăştia sunt foarte serioşi. În general, festivalul mi se pare un succes formidabil. Ne mai reabilitează puţin. Arată şi o faţă luminoasă a noastră.

Criticul muzical Costin Popa:

Mi s-a părut un concert cu totul special, datorită apetenţei cu care Orchestra din Bremen o are pentru Mozart şi, nu în ultimul rând, dirijorul Trevor Pinnock. A fost o demonstraţie de implicare în melosul mozartian. Şi, desigur, Maria Joao Pires, adulată de publicul bucureştean, şi-a arătat toată delicateţea, toată tehnica, toată implicarea în discursul muzical mozartian cu foarte mare succes.

Sala Mare a Palatului, marţi, 8 septembrie, ora 20.00 - Concertul Orchestrei Simfonice din Londra. Dirijor: Ion Marin. Solist: Lars Vogt

Actriţa Rodica Mandache:

E un concert în care eu mă simt special pentru că Ion Marin e prietenul meu cel mai bun, Grieg îmi place aşa de tare, iar acest pianist era chiar Peer Gynt. Încă sunt euforică. E minunat că suntem aici, e minunat că e atâta lume - oameni de toate culorile şi social şi politic. Mă simt mai mult decât fericită! Când nu sunt în sala de spectacol la Ateneu sau în festival, ascult la radio concertele.

Grigore Leşe, interpret de muzică populară:

Am văzut lucruri frumoase, instrumentişti extraordinari. Mi-a plăcut Concertul de Grieg, orchestra - felul de a acompania, nuanţe extraordinare. Rar le auzi la Sala Palatului. Am fost la mai multe concerte; am fost şi la Orchestra din Dresda… Ion Marin a fost… foarte frumos. E român! E o mândrie pentru noi să vezi un român dirijând London Orchestra. Este impresionant, impresionant! Este o cinste pentru noi să vezi la Festivalul Enescu pe Ion Marin dirijând London Orchestra.

Silvia Dumitrescu, cântăreaţă:

Această seară cred că tuturor celor prezenţă ne-am umplut sufletul de bucurie în primul rând pentru Ion Marin, care este român şi este un dirijor colosal. Mi-a plăcut enorm Orchestra Filarmonicii din Londra. Toate partiturile din această seară au fost foarte grele. Mi-a plăcut foarte mult şi pianistul neamţ - o sensibilitate deosebită, şi felul în care a comunicat cu orchestra au fost extraordinare. Toate nuanţele de piano şi toate crescendo-urile din piesă au fost nemaipomenite. Stravinski a fost extraordinar în primul rând pentru scriituri şi în al doilea rând pentru măreţia şi coloratura instrumentelor, frumuseţea orchestraţiei şi atâtea instrumente de percuţie care-ţi dau o senzaţie de plenitudine, de frumos… nişte fortissimo-uri formidabile… iar trecerile de la nuanţe extreme au fost nemaipomenite. Am încă emoţii când vorbesc pentru că emoţia m-a pătruns şi cred că o să mă mai ţină câteva zile.

Ileana Iliescu, fostă prim-balerină a Operei Naţionale:

A fost o seară inimaginabilă! Dirijorul acesta este balerinul baghetei! Mişcarea, sensibilitatea, modul în care trăia fiecare sunet, fiecare măsură muzicală… şi orchestra, într-adevăr, i-a corespuns, pentru că orchestra aşa cum poate să te ridice, poate să te şi termine. Dirijorul e în mâna orchestrei, dar el a făcut şi din orchestra asta un regal. A fost o seară nemaipomenită! Salutăm toţi ascultătorii voştri. Păcat că n-au fost prezenţi, dar, într-adevăr, seara asta cred că va rămâne unică în tot festivalul, după părerea mea! Cum a reuşit el să impună stilul românesc unei orchestre engleze! Ascult postul dumneavoastră de radio şi am dat multe interviuri şi-mi face plăcere că m-aţi surprins în seara asta aici.

Pianistul Lars Vogt:

A fost un adevărat privilegiu să cânt în acest impresionant festival. Am auzit atât de multe despre el, iar acum, să fiu parte din el este cu adevărat minunat. Publicul a fost atât de cald, atât de atent şi sensibil, în momentele de linişte fiecare păstrând tăcerea în această enormă sală. De asemenea, după bis - Nocturna de Chopin - păstrând aceeaşi linişte… sau în partea a doua de Grieg. Toate acestea sunt semne ale unui public cu adevărat atent, care trăieşte aceste momente speciale. A fost o adevărată plăcere să-mi petrec ziua de naştere aici!

- A fost o interpretare sensibilă a Concertului de Grieg, are acest concert o semnificaţie specială pentru dumneavoastră?

Absolut! Îl iubesc de mult timp. L-am studiat cu profesorul meu de pian, pe care l-am adorat şi de care am fost foarte apropiat. Îmi aduc aminte studiindu-l şi la masterclass, pe când aveam 17 sau 18 ani… Însă nu îl cântam în acel timp. L-am interpretat abia pe la 20 de ani, însă de atunci îl am mereu cu mine. Face parte din primul meu CD cu orchestra pe care l-am înregistrat cu Sir Simon Rattle şi cu Orchestra din Birmingham cu concertele de Schumann şi Grieg şi a revenit, oarecum constant, în momentele importante. Am cântat Grieg într-unul dintre concertele mele de la Carnegie Hall, primul meu concert la PROMS a fost şi el cu Grieg. Îmi place această muzică pentru că este o declaraţie atât de personală, în culori nordice atât de frumoase. Întotdeauna a însemnat mult pentru mine.

Carmine Lauri, violonist:

Am plăcerea să mă aflu din nou la acest festival. Pentru mine este, de fapt, a treia oară. Este minunat şi suntem recunoscători lui Ion Marin că ne-a adus la acest festival. Cred că dacă nu ar fi fost el nu ne-am fi aflat aici. De aceea îi suntem recunoscători că ne-a mai adus o dată la Bucureşti.

- Cum a fost pentru Orchestra Simfonică din Londra să cânte Enescu? Cred că această suită nu este interpretată frecvent de orchestra dumneavoastră.

Nu. De fapt, este pentru prima dată. Am mai cântat Enescu şi înainte - a fost Rapsodia română, pe care o cântă toţi - dar a fost o experienţă nouă cel puţin pentru mine, dar cred că şi pentru colegii mei şi ne-a plăcut foarte mult, deşi a fost dificil pentru că este nouă pentru noi şi există o mulţime de amănunte care fac această muzică să sune româneşte şi trebuie să le luăm în considerare cânt interpretăm această lucrare, şi nu doar să cântăm notele. Este foarte greu de interpretat! Cel puţin pentru violonişti sunt foarte multe note şi trebuie să studiem din greu. Este un festival minunat. Vin mulţi de artişti internaţionali şi cred că puteţi fi mândri de el.