Sala mică a Palatului, sâmbătă, 5 septembrie, ora 11.00 - Ansamblul Profil. Dirijor Tiberiu Soare

Eugen Dediu:

E frumos! E muzică contemporană. Cui îi place - bine, cui nu-i place - iarăşi bine! Da, să zicem că-mi place. Sunt aici pentru că părinţii mei cântă în partea a doua. O să cânte la patru mâini.

Cezar Paul Bădescu:

M-am bucurat pentru că am văzut că se întâmplă lucruri foarte faine şi în spaţiul muzicii noastre contemporane. Stăm cu mândrie alături de alţi compozitori contemporani din lumea întreagă. De la cei mai în vârstă, ca domnul Cornel Ţăranu, până la cei mai tineri - Lolea, care a fost ultima piesă - foarte bune! Mi-au plăcut foarte mult! Şi Lolea mi-a plăcut în mod deosebit. E bine că avem şi astfel de ansambluri, care cântă compozitori contemporani. Diana Moş e o foarte bună interpretă. Tiberiu Soare este, la ora actuală, cred că cel mai bun tânăr dirijor al nostru.

Ateneul Român, sâmbătă, 5 septembrie, ora 16.30 - Recital Murray Perahia

Ioan Vulpescu, Ministrul Culturii:

Absolut fabulos! E a treia oară când îl ascult pe Murray Perahia în cadrul Festivalului Internaţional "George Enescu"; şi la ediţiile din 2009 şi 2013. Are o relaţie specială cu publicul din România şi sala a reacţional pe măsură.

Compozitorul Cornel Ţăranu:

L-am mai auzit în într-una din dăţile trecute, când a cântat mai mult Mozart. Acum era axat pe Haydn şi pe Brahms - doi compozitori cu tehnici pianistice foarte diferite, pe care stilistic le-a redat extraordinar - foarte diafan, Haydn şi Brahms, foarte simfonic, extrem de colorat, extrem de puternic şi cnstrucţia pieselor era impecabilă.

Sala Palatului, sâmbătă, 5 septembrie, ora 19.30 - Capela de Stat din Dresda. Dirijor: Christian Thielemann. Solistă Anja Harteros

Ligia Ardelean:

Am fost foarte incitată în primul rând de program, de ideea de a asculta un program Richard Strauss cântat de orchestra pe care, cândva, a dirijat-o Richard Strauss. Am venit şi pentru că iubesc foarte mult aceste lieduri; le-am ascultat în interpretări formidabile. Şi, pentru că Simfonia Alpilor i-a fost chiar dedicată Orchestrei din Dresda. Anja Harteros - mărturisesc, nu sunt o mare admiratoare a vocii ei, dar o apreciez foarte mult. Anja Harteros are o voce frumoasă, dar nu deosebită. Însă, este o muziciană inteligentă, rafinată, o stilistă şi lucrul acesta întotdeauna l-am apreciat şi mi-am dorit să o ascult pe viu. Îi cunosc înregistrările. Mărturisesc că a confirmat în mare măsură. Cât despre orchestră… mă aşteptam la mai multă acurateţe şi mai multă precizie din partea unui ansamblu german. Nu mi s-au părut foarte implicaţi nici ei şi nici dirijorul din punct de vedere afectiv.

Criticul muzical Costin Popa:

Rămân cu atmosfera extraordinară pe care a creat-o Anja Harteros, cu delicateţea cu care a construit desenele melodice, pianissimile extraordinare, regia pe care a zugrăvit-o în cântul său şi liniştea pe care ne-a comunicat-o într-o tălmăcire pe care eu o apreciez ca referenţială. De asemenea, Christian Thielemann a acompaniat-o cu toată competenţa şi atmosfera a fost zugrăvită în felul acesta din două părţi - din partea sopranei şi din partea dirijorului şi a formaţiei. Simfonia Alpilor a fost şi ea o succesiune de tablouri prezentate, construite cu o minuţiozitate deosebită, cu o redate plină de atmosferă. Şi aici Christian Thielemann a reuşit să zugrăvească toată această atmosferă cu o mână de maestru.

Soprana Georgeta Stoleriu:

Mie mi s-a părut o seară absolut minunată. Încă de aseară îl admiram foarte tare pe domnul Thielemann şi orchestra şi felul în care ştie să acompanieze. Locul pe care am stat eu, chiar dacă nu este grozav, mi-a permis să-l pot urmări de foarte aproape şi să văd cum aproape sorbea fiecare silabă a acestei minunate cântăreţe, cum încerca să pondereze exploziile suflătorilor… A fost o interpretare extrem, extrem de tandră, de delicată. Poate că publicul se aştepta la altceva, am auzit şi alte opinii. Eu găsesc că textul pe care sunt scrise aceste lieduri cere tocmai ce a făcut această minunată soprană.

Soprana Anja Harteros:

A fost o experienţă minunată pentru mine, sunt pentru prima dată în România şi sper că publicul s-a bucurat de această minunată muzică. Am cântat aceste lieduri de foarte multe ori şi de fiecare dată mă simt şi mai implicată în abordarea lor, aş putea îmbătrâni interpretându-le. Am senzaţia că Strauss îţi cere întotdeauna să zâmbeşti. Chiar dacă scrie ceva foarte greu, profund, trist, există un zâmbet în acea muzică, o lumină. Sigur, aceste ultime lieduri sunt foarte speciale, pentru ca în ele Strauss vorbeşte despre moarte din perspectiva maturităţii.

Ateneul Român, sâmbătă, 5 septembrie, ora 22.30 - The King's Consort (orchestră şi cor). Dirijor: Robert King

Pianista Elisabeth Leonskaja:

Mi-a plăcut foarte mult concertul, iubesc muzica barocă şi cred că a fost o interpretare foarte autentică a acestor muzicieni englezi foarte pasionaţi. Sunt profund impresionată de festival, are în program atât de multe concerte... de dimineaţă şi până târziu în noapte, transmise şi la televiziune şi radio.

Dirijorul Daniel Jinga:

Asta e o seară pe care eu o aşteptam demult, mie plăcându-mi foarte mult muzica corală şi mergând pe tradiţia asta românească pe care am apucat-o şi vreau s-o duc mai departe. A fost interesant să aud un alt tip de sonoritate, bineînţeles perfecţiune, grijă pentru timbralitate, pentru acordaj exact cum mă aşteptam, dar, în acelaşi timp, foarte multă modestie şi bun simţ muzical. Au abordat fix repertoriul în care, cu siguranţă, sunt cei mai buni în lume - doar tradiţie englezească, din diferite secole. Mi-a plăcut foarte mult Britten-ul, bineînţeles pentru că a fost a capela şi mi-au plăcut foarte mult cuvintele, pentru că Sfânta Cecilia este ocrotitoarea muzicienilor, patroana muzicii, iar cuvintele… rugăciunea către Sfânta Cecilia de a proteja muzicienii are nişte versuri absolut superbe. Nu putem noi, muzicienii, să nu vibrăm la muzica asta!

Teatrul Mic, sâmbătă, 5 septembrie, ora 20.00 - "Un minut de dans sau UF!!!". Un spectacol de Gigi Căciuleanu

Beatrice Lăpădat, jurnalist:

A fost o onoare pentru toată lumea care se află în sală să asiste la un astfel de moment, care celebrează o carieră atât de îndelungată, şi cu atât mai mult cu cât este şi un omagiu pentru doamna Miriam Răducanu. A fost excelent! Am văzut un dialog între mai multe generaţii.