Ateneul Român, 31 august, ora 17.00 - concertul ansamblului Tharice Virtuosi, condus de Liviu Prunaru.

Oltea Șerban Pârâu, directorul Centrului Cultural Media Radio România:

Știam proiectul inițiat de Liviu Prunaru împreună cu colegii săi români, Bogdan Zvorișteanu și Vlad Stănculeasa, în urmă cu ceva timp. Liviu Prunaru mi-a tot povestit despre el. De când lucrăm împreună pentru Duelul viorilor, am auzit doar pe internet până acuma câte ceva din ceea ce au făcut acești minunați muzicieni. Iată că, în sfârșit, avem ocazia să vedem chiar la București, la Ateneu, un recital complet al grupului Tharice. Este mai mult decât un octet, iată, cântă și în formulă de 10 și trebuie să recunosc că este într-adevăr o bijuterie de muzică de cameră și datorită instrumentelor minunate pe care cântă toți, dar mai ales datorită muzicienilor care le mânuiesc.

Violonistul Liviu Prunaru

Nu, nu se va întâmpla să devin dirijor. O să rămân la vioară, așa cum am fost întotdeauna. Apare pe afiș din când în când, postura de dirijor, dar să știți că bagheta n-o s-o iau niciodată în mână. Voi conduce din sânul grupului întotdeauna, dar cu vioara. Bagheta mea va fi arcușul, întotdeauna.

Toți membri ansamblului Tharice Virtuosi am fost studenți la Academia Menuhin. Nu știu, studiatul la Academie și cu Menuhin, în special, și cu Alberto Lissy, ne-a lăsat o noblețe în idei și în gândire și în felul de a face muzică. Ne unește acest fir de-a lungul anilor, deși suntem separați de continente, de orchestră, de profesorat, dar ne întâlnim în fiecare an și purtăm această scânteie care ne-a fost lăsată în suflet.

Muzicolog Anca Florea:

Mă bucur de fiecare dată să-i reascult, sigur, începând cu Liviu Prunaru, pe care îl revăd de fiecare dată și-l reascult cu mare plăcere, fie alături de Gabriel Croitoru, fie în concert simfonic sau în alte combinații, așa cum este astă seară, când alături de alți câțiva interpreți români care activează în străinătate și pe care de altfel îi știu de ani de zile, așa cum probabil îi cunosc foarte mulți dintre cei aflați în sală. Au realizat de data aceasta un program foarte divers,mozaicat, trecând de la Vivaldi la Bridge, apoi la Șostakovici, propunând Bruch, Barriere, Ysaye și din nou Bruch, așa încât este un program pe toate gusturile. În sală, cu siguranță este un public iubitor și cunoscător al muzicii de cameră, de factură camerală și asta s-a simțit, pentru că, în afară de un mic accident, nu s-a aplaudat unde nu trebuie. Ansamblul sună bine. Este o muzică agreabilă, accesibilă, sigur, pretențioasă, din punctul lor de vedere și fiecare are cel puțin o intervenție solistică, într-un ansamblu care se relaționează foarte bine și se simte că le face plăcere să cânte împreună.

Pianista Carmen Manea:

Mi s-a părut unul din marile concerte. Mărturisesc că am participat la mai mult de jumătate din edițiile festivalurilor, edițiile precedente, și deși suntem la începutul festivalului, pot să vă spun că este unul din cele mai reușite concerte camerale. Sunt încă sub impresia Octetului de Bruch și mă gândeam că poate această formație minunată o să cânte curând și Octetul de Enescu, o capodoperă care chiar merită să fie cunoscută și unui public mai larg din străinătate. Valoarea formației este datorată calității fiecărui interpret în parte, fiecare este solist, este și membru în diferite formații camerale sau concertmaestru la orchestre renumite europene. Dar ceea ce impresionează la dânșii este acea unitate ideatică și unitate la nivelul realizării artistice. Am apreciat așa foarte scurt, pe rând, acel lirism meditativ și profund din prima parte care a contrastat cu anumite momente dramatice, făcute cu o pasiune și o convingere extraordinară. După aceea, partea a doua, în care idiomul liric, se îmbină foarte, foarte armonios cu cel dramatic și finalul extraordinar de imaginativ, care este cu fantezie cântat și este și scris sub formă rapsodică de compozitor, dar a pus în valoare, atât scriitura concertantă a lucrării, cât și acel caleidoscop de imagini și stări sufletești deosebite. Strălucit, sensibil, cu elan, cu entuziasm și extraordinar.

Sala Palatului, 31 august, ora 20.30. Concertul Orchestrei Filarmonicii din Israel, dirijor Zubin Mehta (dirijorul a condus orchestra de pe scaun, fiind operat la genunchi recent)

Daniel Mihai, prof.dr. Colegiul Național de Artă "Regina Maria", Constanța:

O interpretare într-adevăr antologică, în care maestrul Zubin Mehta a reușit să coordoneze fluxul de intensități și spectrul de culori care întregesc această monumentală simfonie, dar mai ales a reușit să ducă publicul pe fluxul narativ al întregului discurs muzical, într-o manieră cât se poate de personală, cu atât mai mult, cu cât maestrul a reușit să coordoneze întreg ansamblul venind după această suferință, după această operație.

Constantin Erbiceanu, academician:

Un concert grandios, Bruckner fiind apogeul simfonismului german la sfârșitul sec. al XIX-lea și ultimul muzician de muzică pură. După el au venit, sigur mari simfoniști, gen Mahler sau Richard Strauss cu program pe linia lui Liszt, pe când Bruckner a dorit ca orchestra lui să sune ca o orgă. Am fost la mormântul lui din catedrala din Linz și a cerut să fie înmormântat sub orgă. Era cel mai mare organist al epocii sale și este sub orgă, se vede prin pardoseală cripta, acoperită de un grătar. Închipuiți-vă că în anul 1964, la festival, am fost la debutul lui Mehta în România și am asistat la cele cinci piese pentru orchestră ale lui Webern, un succesor al lui Schonberg, ceea ce pe atunci era un lucru cu totul revoluționar, urmată de Simfonia a IV-a a lui Bruckner, care m-a impresionat profund și iată că i-a rămas fidel. Noi considerăm că Celibidache ar fi fost cel mai ilustru în materie de Bruckner, însă și Mehta este grandios în tot ce face.

Pianista și profesoara Lavinia Coman:

Un concert foarte important, un concert copleșitor, pentru că Zubin Mehta este unul din cei mai mari prieteni muzicieni ai României și ai culturii române și pentru că Orchestra Simfonică din Ierusalim este una din cele mai mari și mai calitative și mai de vârf orchestre ale lumii în momentul de față, iar programul a fost pur și simplu o performanță, a fost foarte frumos ales, încât să constituie o adevărată unitate a marilor compozitori de la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX. A fost o încântare să ascult un asemenea regal muzical. După părerea mea este unul din cele mai importante demersuri pe care le poate întreprinde Radio România Muzical și Societatea Română de Radio, în ansamblul ei. Cred că Festivalul Internațional George Enescu este cea mai importantă manifestare culturală a României, nu numai în momentul de față. Din anul 1958 și până în prezent, acest festival ne situează pe un loc de frunte în concertul țărilor cu o civilizație avansată, lucrul de care eu, personal, sunt mândră și sunt foarte încântată că Radio România Muzical face părtașă la această mare sărbătoare muzicală întreaga țară.