Discursul Ministrul Culturii, Ionuţ Vulpescu, rostit pe scena Sălii Palatului:

Domnule preşedinte al României, domnule prim-ministru al Guvernului României, distins auditoriu, doamnelor şi domnilor. Perfecţiunea, care este pasiunea atâtor oameni nu mă interesează. Ceea ce contează în artă este să vibrezi tu însuşi şi să-i faci pe ceilalţi să vibreze. Acesta a fost crezul celui care a dat numele festivalului, George Enescu, a cărui operă este o sinteză între naţional şi universal. Refuzul său de a căuta perfecţiunea a făcut să o atingă, în tot ceea ce a făcut ca muzician şi ca om. Muzica lui continuă să-i facă să vibreze pe toţi cei care o interpretează sau o ascultă. Festivalul este expresia datoriei noastre faţă de moştenirea pe care ne-a lăsat-o, dar şi faţă de slujitorii de azi şi dintotdeauna ai muzicii. Este o operă comună, care a rezistat vremurilor, devenind un reper în lumea manifestărilor muzicale. Festivalul George Enescu s-a născut în vremuri potrivnice, a crescut trecând peste multe greutăţi şi adversităţi şi ajuns la maturitate, va continua să existe. Tăria şi importanţa lui vin tocmai din această continuitate. Este angajamentul şi obligaţia noastră faţă de Enescu şi faţă de România, pentru că festivalul face parte acum din identitatea noastră ca naţiune. În timp, festivalul a crescut în calitate şi vizibilitate, s-a profesionalizat şi s-a afirmat în lumea muzicală. La ultimele ediţii am asistat la creşterea prestigiului internaţional al festivalului, lucru pe care îl remarcăm cu toţii. O contribuţie esenţială a avut-o preşedintele şi directorul artistic al festivalului, căruia vreau să-i mulţumesc şi pe această cale, domnul Ioan Holender. Îi aveţi acum, în faţa dumneavoastră pe mulţi dintre cei care constituie viitorul muzicii româneşti şi ai culturii ei în sens larg. Orchestra Naţională de Tineret, cu aceşti tineri deschidem oficial Festivalul Internaţional George Enescu, privind spre viitor.

Un concert foarte, foarte reuşit. Sunt foarte bucuros că am putut să vin.

Premierul României, Victor Ponta:

Nu pretind că sunt un specialist. Mă bucur doar că s-a reuşit şi în acest an şi nu a fost simplu să se organizeze festivalul. Sper să rămână în continuare în anii care urmează şi în rest nu pot decât să mă bucur să-i felicit în special pe cei de la Orchestra Română de Tineret, pentru că îi ştiu demult şi cred că sunt o mândrie a României. Sper să nu exagerez, dar cred că este totuşi evenimentul nr. 1 din punct de vedere cultural, care caracterizează România şi Bucureştiul şi de aceea am zis, deşi nu este niciodată uşor să-l organizezi, acum ştiu mai multe detalii, dar cu siguranţă trebuie să rămână şi să fie în continuare o emblemă a României

Dirijorul Cristian Mandeal:

Orchestra s-a comportat foarte bine, într-un program solicitant, din car, două lucrări cel puţin erau total necunoscute (Sibelius şi Carmina Burana), iar Rapsodia română de Enescu a fost gândită şi realizată într-o cu totul şi cu totul altă manieră decât era obişnuită. Aşadar încât, această orchestră tânără s-a dovedit a fi un corp deja maturizat orchestral, care are putere de reacţie, putere de imaginaţie, de adaptare la noi concepţii artistice. E un avantaj, este o necesitate în acelaşi timp, ca această orchestră tânără să lucreze cu dirijori buni, cât mai variaţi şi să-şi consolideze experienţa de viaţă şi de artă.

Ion Iliescu:

Urmăresc acest festival de pe la începuturile sale. L-am prins pe George Enescu în activitatea sa, când eram elev la liceu şi l-am urmărit la Ateneu la câteva concerte cu Oistrah, cu Yehudi Menuhin, i-am ascultat în concerte pe amândoi. Deci, festivalul pentru mine este deja o istorie pe care am urmărit-o îndeaproape şi mă bucur că anul acesta are un început promiţător. Mă bucur mai ales pentru această orchestră, care a deschis festivalul, Orchestra Tineretului, Cristian Mandeal a dirijat-o prima dată şi Marin Cazacu este cel care a creat-o de fapt.

O orchestră a tineretului extraordinară, am văzut o interpretare de mare complexitate şi cred că aceasta a fost cea mai bună surpriză a serii, această orchestră fantastică, aplaudată minute şi minute în şir şi un discurs scurt, nepolitic, din partea unui ministru politic, la început, au făcut ca seara să fie perfectă.

Cred că este o performanţă ceea ce faceţi, o mare performanţă, pentru că una dintre problemele României este că tradiţia se pierde repede, pe când, dacă Radio România face astfel de atâta vreme, Radio România Muzical este ceva extraordinar şi sper că va continua cel puţin 100 de ani de acum înainte.

Adrian Năstase:

Mi se pare foarte interesantă ideea, de a deschide cu Orchestra de Tineret, care a dat foarte mută căldură şi o vibraţie pe care cred că au simţit-o toţi în Rapsodia lui Enescu. Jean Sibelius în interpretarea doamnei Chang, absolut formidabilă, deci în primul rând, tehnica instrumentală şi aştept cu mult interes pe Carmina Burana, în care este în sine o capodoperă şi care întotdeauna a atras empatia auditoriului.

Radu F. Alexandru, membru în Consiliul de Administrație Radio România:

Orchestra Română de Tineret este o instituţie culturală, care deja are un prestigiu şi are o anvergură în care nu mai e loc de emoţiile debutului. Este o formaţie de profesionişti, o carieră internă şi internaţională, care nu poate fi decât aplaudată şi mi se pare într-o simbolistică foarte firească şi foarte naturală, ca un etern şi veşnic început. Nu pot decât să felicit Radio România, care de fiecare dată a fost într-adevăr, un partener nu numai din punct de vedere instituţional, din punct de vedere al implicării şi al modului în care face posibil, ca oameni care nu au cum să ajungă în sala de concert, să fie totuşi alături de acest eveniment, pe care eu îl consider absolut extraordinar.

Criticul Eugen Simion:

O orchestră nemaipomenită, iar această solistă este uluitoare. Sunt foarte bucuros, că după 22 de ediţii încă e o fervoare extraordinară. Sunt nişte tineri minunaţi şi eu sunt bucuros şi de altceva, că e o imagine frumoasă a României.