Acum: 1.00
Notturno • Produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio.
Urmează: 7.00
Allegro... de weekend • Un matinal clasic, într-un tempo vivace.

 

Apoi: 9.50
Promo • Informații despre evenimentele partenerilor noștri.

 


Votează discul de muzică clasică al anului 2016

Concerte clasice cu violoncelistul Valentin Răduțiu: Music box, 1 decembrie

Bookmark and Share

Scor : 4.69 ( 110 voturi)


În iunie 2016, violoncelistul Valentin Răduțiu și-a lansat cel mai nou CD, înregistrat în compania Orchestrei de Cameră din München, dirijor Stephan Frucht, reunind trei concerte clasice: nr.1 de Joseph Haydn, Concertul în Re major transcris de Gaspar Cassado după Concertul nr.3 pentru corn și orchestră de Mozart și Concertul în Si bemol major de Carl Philipp Emanuel Bach. Valentin Răduțiu, născută în urmă cu 30 ani la München într-o familie de români, a câștigat în 2011 premiul al II-lea la Concursul George Enescu, secțiunea violoncel și a înregistrat în 2013, tot pentru casa Hanssler Classic, integrala lucrărilor pentru violoncel și pian de George Enescu.

Mai multe detalii despre acest album, difuzat pe 1 decembrie la Radio România Muzical, în interviul pe care mi l-a acordat.

"Dirijorul este un prieten al meu - ne cunoaștem de mai mulți ani, trăiește și el la Berlin, un om multilateral, care în primul rând a studiat vioară, cu concertmaestrul de la Berliner Philharmoniker. În paralel, a făcut și dirijat, dar și un doctorat în medicină și, în momentul de față, este mai mult activ în management cultural, dar ca dirijor a fost în mod deosebit mereu dedicat repertoriului clasic. Acestea sunt și imprimările pe care le-a făcut până acum și de mai mulți ani spunea ce mult și-ar dori să facem un disc Haydn împreună. În același timp, el, în discografia lui, a căutat mereu și ceva… nu neapărat exotic, poate exotic în sensul că nu este încă imprimat, dar în același timp foarte iubit de public și, în cazul acestui disc, această piesă a fost descoperirea cu prelucrarea Concertului de corn de Mozart făcută de Cassado. Când eu i-am povestit de această descoperire, fusesem destul de sceptic cu subiectul prelucrării lucrărilor de Mozart. Trebuie făcute într-adevăr de un mare maestru; Cassado a studiat compozițiile la Ravel, pe lângă faptul că a fost un violoncelist extraordinar, și am găsit amândoi acest concert de violoncel și am fost foarte încântați. Și așa am mobilizat toate forțele și a existat deja un contact de colaborare cu Orchestra de Cameră din Munchen, o orchestră pe care o cunosc, fiind în orașul meu natal de foarte mulți ani. Am crezul că este partenerul ideal pentru acest repertoriu. Când am făcut discul era și marele jubileu - 300 de ani - al lui Carl Philipp Emanuel Bach și așa s-a născut imprimarea acestui triumvirat - trei concerte de trei mari maeștri din epoca clasică: Haydn, Mozart și Carl Philipp Emanuel Bach.

Imprimarea în sine a fost făcută repede. Am lucrat cu un inginer de sunet de la o firmă de imprimare foarte celebră, au peste 20 de Grammy, au lucrat foarte mult pentru Deutsche Grammophon și… am avut, deci, niște parteneri foarte buni în toate privințele și așa că am dorit să reușim ca discul să aibă o lansare cât mai frumoasă.


Se vorbește destul de mult de declinul pieței discografice și pentru muzica clasică. Pe de altă parte, cred că pentru un muzician a avea discuri, a-și edita rezultatele muncii, este indispensabil. Este așa sau nu?

Da. Sigur că branșa discografică este într-o mare criză. De mulți ani, marile vremuri glorioase când s-a inventat compact-discul au trecut, din mai multe motive. Sigur, unul - foarte crucial - este internetul și accesul atât de ușor pe youtube etc. Pentru muzicieni, dacă nu vorbim despre Anna Netrebko și Lang Lang, discul în sine nu mai este atât de mult o forță comercială. Sigur că casele de discuri încearcă să aibă un catalog cât mai interesant, un anumit profil care le permite să subexiste. Într-un mod absolut minunat există foarte multe label-uri și, deși vorbim de o criză, cifrele sunt absolut șocante… câte discuri de muzică clasică sunt publicate zilnic în lume. Poate, într-adevăr, motorul foarte puternic îl reprezintă muzicienii, pentru care discul este și o unealtă. Nu poți să trăiești cu el, nu poți să trăiești nici fără el. De multe ori se depun foarte multe eforturi, și financiare desigur, pentru realizarea unui disc. Când ne gândim cât de scumpă este o producție și cât de mult durează până costurile sunt recâștigate… dar muzicianul dorește să aibă o carte de vizită sonoră, să lase în spatele lui sau pentru viitor un document al părerii lui muzicale. Mereu un disc este lucrul foarte aproape de suflet pentru orice muzician, este un statement, este, pe de-o parte, ceva temporal în sensul că desigur că în zece ani voi cânta Haydn diferit și sper că voi cânta Haydn diferit, dar, în același timp, trebuie să mă apropii la testul imprimării cu un anumit gând, că este un lucru definitiv.

Apoi, sigur, discul este o unealtă. Avem nevoie, publicul totuși cere de multe ori după concerte… doresc să cumpere un disc. Poate în vremurile de astăzi, acesta este momentul cel mai interesant pentru a vinde discuri, imediat după concert. Apoi, organizatorii desigur vor să-și facă o impresie înainte de a invita un artist și fac asta prin disc. Deci, sunt foarte multe aspecte și mă bucur de fiecare disc, care este, așa, ca un copilaș pe care-l trimit în lume cumva, apoi te uiți ce drum va parcurge. Sunt foarte interesante anecdotele când muzicienii, peste 20 de ani, își ascultă propriul disc la radio și câteodată imediat recunosc din primele sunete și multe emoții și amintiri sunt declanșate, dar câteodată ascultă și se gândesc ce frumoasă este această imprimare și nici nu realizează că sunt ei înșiși.

Cristina Comandașu


Nume, prenume

Localitatea

Vârsta


Comentariu