Un album a cărui lansare fusese programată inițial pentru 17 aprilie, acum, programată pentru 8 mai – prezentat, deci, la Radio România Muzical în avanpremiera lansării sale internaționale.

Este vorba despre arii de Leonardo Vinci, interpretate de contratenorul Franco Fagioli, alături de ansamblul Il Pomo d’oro – iar discul se intitulează sugestiv “Veni, vidi, vinci”.

Sigur, Franco Fagioli nu câștigă aici nicio victorie rapidă, așa cum făcea Iulius Cezar, autorul acestei celebre expresii, în antichitatea romană, însă aduce în lumina reflectoarelor muzica lui Leonardo Vinci, compozitor care a trăit între anii 1690 și 1730, reprezentant al școlii napoletane de operă.

La începutul secolului al XVIII-lea, Napoli era un reper important în lumea operei; aici activa celebrul Farinelli, care în 1728 interpreta premiera operei Medo de Leonardo Vinci. Pe acest disc: două arii din opera Medo de Leonardo Vinci, cu contratenorul Franco Fagioli.

Albumul cuprinde 12 arii de Leonardo Vinci, dintre care 7 sunt înregistrate în premieră mondială. Sigur, este un omagiu adus acestui compozitor napoletan care a avut o influență considerabilă în epoca lui, remarcându-se prin stilul elegant și virtuozitatea vocală solicitată cântăreților; Pergolesi i-a fost elev, și, se pare, Vivaldi și Handel au fost influențați, de asemenea, stilul lui Vinci. Totuși, aș remarca faptul că poate nu întâmplător partiturile sale nu mai sunt prea des cântate astăzi; Leonardo Vinci rămâne totuși un manierist, pe care nu prea îl putem compara cu Vivaldi, de pildă. Însă apreciez interesul cântăreților de a-și îmbogăți repertoriul, iar pentru un contratenor, muzica lui Vinci este, fără îndoială, o descoperire. Cel puțin pentru Franco Fagioli, care are capacitatea de a mânui acest repertoriu în avantajul său, referindu-mă aici la ușurința cu care stăpânește acest repertoriu, în ciuda dificultăților de tehnică vocale pe care le ascunde.

Nu este primul album pe care numele compozitorului napoletan Leonardo Vinci și al contratenorului argentinian Franco Fagioli apar împreună: în 2013, apărea integrala operei Astaserse de Vinci cu Fagioli în distribuție. Tot din același an datează și colaborarea lui Fagioli cu concernul Universal; el este, de altfel, și primul contratenor care a semnat un contract cu Deutsche Grammophon, parte a acestui concern. În 2016 și 2018, Deutsche Grammophon a publicat două albume cu arii de Rossini și Handel. Tot în 2018 a apărut și integrala operei Serse de Handel, care a primit în 2020 premiul ICMA la categoria muzică barocă vocală.

Într-adevăr, este imposibil să nu rămâi impresionat de vocea lui Franco Fagioli, acest contratenor care posedă un ton învăluitor și cald, alături de o virtuozitate flamboaiantă și inteligență în abordarea repertoriului. Nu știm cum cântau, de fapt, celebrii castrați din secolul al XVIII-lea, însă îmi închipui că Fagioli se apropie mult de acele voci legendare, cu abilități tehnice ieșite din comun, la care Fagioli adaugă sensibilitate și emoție. Este și cazul pentru acest album, care nu cred că excelează prin repertoriul ales, ci mai ales, prin vocea acestui cântăreț atât de special, admirabil susținut de ansamblul Il Pomo d’oro, specializat în interpretări ale muzicii vechi. Un contratenor de a cărui prezență la București ne-am putut bucura în 2015, la festivalul Enescu, când a apărut în distribuția operei Cattone in Uttica de Leonardo Vinci.