ACUM:
21.00
Scena europeană
Înregistrări sau concerte în direct.
Urmează: 23.30 Interpreții Festivalului Enescu 2019 (R) Marile nume invitate, în înregistrări de referință.
Apoi: 0.00 Interpreții Festivalului Enescu 2019 (R)

Discurile anului 2019

Arhiva edițiilor anterioare: 2018 | 2017 | 2016 | 2015 | 2014 | 2013

”Schubert – (Un)finished”, CD review, 20 aprilie

Bookmark and Share

Primul album lansat de Ansamblul "Concentus musicus" din Viena, după moartea fondatorului său, Nikolaus Harnoncourt, este acest "Schubert - Un finished". A fost înregistrat sub o siglă franceză - Aparté, este primul album al acestui ansamblu cu instrumente de epocă dedicat integral creației lui Schubert și vine după experiența înregistrării alături de regretatul dirijor a Simfoniilor a IV-a și a V-a și a Missei Solemnis de Ludwig van Beethoven. Cu alte cuvinte este o continuare firească propusă de noul dirijor al ansamblului, Stefan Gottfried, într-un material ce combină în modul cel mai fericit câteva dintre cele mai cunoscute lieduri compuse de creatorul austriac în interpretarea bas-baritonului Florian Boesch, și Simfonia a VIII-a în si minor "Neterminata" , prezentată însă în acest context ca Simfonia a VII-a căreia i se adaugă părțile a III-a și a IV-a - o versiune completată și înregistrată la Musikverein din Viena în aprilie 2018, și lansată oficial în luna noiembrie.

Dar să începem cu cele 7 lieduri de Schubert (aș spune, punctul principal de atracție al albumului), interpretate de unul dintre cei mai valoroși bas-baritoni ai momentului specializați pe acest segment, Florian Boesch, artist nominalizat la Premiile Grammy pentru albumul său "Schubert - Frumoasa morăriță", o voce cu un timbru învăluitor care posedă știința de a nu forța discursul muzical, de a-i surprinde subtilitățile și de a reda cu o mare expresivitate mesajul muzicii și al textului - lied-uri orchestrate în spirit schubertian cu nuanțele și culorile implicite de Anton Webern (inedit în acest context) și Johannes Brahms, el realizând aceste orchestrații pentru prietenul său Julius Stockhausen (ne reamintește dirijorul ansamblului), primul cântăreț care a prezentat în concert cicluri întregi de Lied-uri compuse de Schubert, acompaniat la pian chiar de către Brahms. Extrem de impresionante aceste lieduri cu acompaniament orchestral, purtându-ne într-un univers emoțional amplificat, deopotrivă de stilul de interpretare al solistului susținut din interior și de o cursivitate organică, dar și de culoarea orchestrală, într-un acompaniament rafinat și discret (Du bist die Ruh), sau cu resurse aproape wagneriene (Gruppe aus dem Tartarus).

Ne-a pregătit acest episod pentru pasul următor - Simfonia a VIII-a D. 759, sau a VII-a în si minor în prezentarea Ansamblului "Concentus musicus" din Viena dirijat de Stefan Gottfried, fostul asistent al lui Nikolaus Harnoncourt, după dispariția sa urmându-i în modul cel mai firesc la conducerea ansamblului.

…Simfonie prezentată în forma ei "Terminată", pentru a reda verbal ceea ce sugerează coperta albumului. Celor două părți cunoscute, Allegro moderato și Andante con moto considerate de istorici suficiente în sine pentru a contura profilul unei simfonii închegate, li se alătură în această versiune, Scherzo-ul schițat de Schubert și finalizat de compozitorul Nicola Samale și muzicologul Benjamin-Gunnar Cohrs în anul 2015, de asemenea primul Antract din Muzica de scenă "Rosamunde" ca final al Simfoniei. Nu este pentru prima dată când se dorește o reconstituire a acestei simfonii, este însă o premieră pentru Ansamblul "Concentus musicus" din Viena, a-și propune acest gen de reconstrucție în sfera muzicii secolului al XIX-lea.

Desigur, excludem anvergura sonorității unei orchestre mari, moderne, aici fiind vorba despre un ansamblu cu instrumente de epocă a cărui componență poate varia între 20 și 33 de muzicieni, "fiecare implicat în procesul creator", după cum se afirmă pe site-ul de prezentare, de unde și limbajul muzical distinct al ansamblului. Predomină în această înregistrare, o imagine în cea mai mare parte obiectivă asupra limbajului schubertian, nu suntem copleșiți de respirații largi, de natură romantică . O serie de accente robuste vin din partea compartimentului de suflători, iar diferențele în câmpul dinamicii sunt extrem de bine reliefate, în plus se impune acel gen de claritate pe care îl remarcăm în câmpul muzicii baroce. Nu uităm acel dicton al lui Nikolaus Harnoncourt potrivit căruia "arta trebuie să fie nouă de fiecare data", și ascultăm cu mare interes această nouă versiune propusă de ansamblul său, care îi duce mai departe viziunea. Reținem și o altă idee - "a asculta ceea ce există într-un nou mod, ca esență a limbajului schubertian". L-am evocat astfel și pe Christian Zacharias în celebra sa Conferință pe tema Schubert.

Marina Nedelcu