ACUM:
21.10
Scena europeană
Înregistrări sau concerte în direct.
Urmează: 23.30 Interpretul zilei (R) Mari nume de ieri și de azi
Apoi: 0.00 Interpretul zilei (R)

Discurile anului 2018

Arhiva edițiilor anterioare: 2017 | 2016 | 2015 | 2014 | 2013

Pianistul Mihai Ritivoiu - albumul de debut (lucrări de Cesar Franck, George Enescu și Franz Liszt). CD Review, 15-17 ianuarie

Bookmark and Share

Când l-am ascultat cântând la pian pentru prima dată pe Mihai Ritivoiu, cu ocazia participării sale în Concursul din cadrul Zilelor Lipatti organizate de Radio România Muzical în anul 2010, m-a frapat nivelul artistic deosebit al muzicianului atunci în vârstă de 21 de ani. Sub degetele sale, sunetul pianului căpăta o amplitudine și profunzime aparte, fiind susținute de o tehnică infailibilă. Am remarcat treptat, în pianistul Mihai Ritivoiu, o combinație de calități destul de rar întâlnită: stăpânire de sine, luciditate aproape perfectă pe scenă, concentrare la detalii și, în același timp, o capacitate naturală de a se exprima afectiv și de a comunica cu publicul, fără a epata cu o gestică amplă și inutilă. Acestea fiind spuse, nu m-a surprins evoluția ulterioară a pianistului și ascensiunea sa în carieră. După ce a câștigat, în anul 2010, concursul dedicat lui Dinu Lipatti, a devenit laureat al Concursului Internațional "George Enescu" (în 2011), iar un an mai târziu a absolvit Universitatea Națională de Muzică din București, la clasa reputatului profesor Viniciu Moroianu. A urmat pentru Mihai Ritivoiu o perioadă de studii aprofundate la Guildhall School of Music and Drama din Londra, cu profesoara Joan Hevill. Pianistul este stabilit și în prezent la Londra, acolo desfășurând o activitate concertistică notabilă: a evoluat până acum pe scene prestigioase ca Wigmore Hall, Barbican Centre sau St. Martin in the Fields. În această primăvară, el urmează să debuteze pe o altă scenă importantă din Londra, Cadogan Hall, dar și la Filarmonica "Transilvania" din Cluj-Napoca.

În paralel cu recitalurile și concertele sale, pianistul Mihai Ritivoiu a început și activitatea discografică. În luna septembrie el a lansat albumul său de debut, la casa de discuri Genuin din Germania. În cadrul Festivalului "George Enescu" a avut loc lansarea în România a albumului, urmând ca cea internațională să aibă loc în luna martie. Înregistrat în Anglia, discul pe care îl puteți asculta la Radio România Muzical cuprinde Preludiu, Coral și Fugă de Cesar Franck, Sonata nr. 1 op. 24 de George Enescu și Sonata în si minor de Franz Liszt, un repertoriu dificil și solicitant, greu de susținut atât tehnic cât și emoțional, căruia însă pianistul îi face față cu succes. În broșura care însoțește discul, Mihai Ritivoiu spune: "În alegerea repertoriului pentru albumul meu de debut m-am simțit atras de trei lucrări care, deși diferite, transcend granițele muzicii pentru pian, fie că vorbim de sonoritățile care aproape imită orga și clopotele în Preludiu, coral și fugă sau texturile orchestrale din sonatele de Enescu și Liszt.".

Lucrarea care deschide albumul a fost inclusă de Mihai Ritivoiu în repertoriul său de mulți ani; însă viziunea sa actuală pare proaspătă și capătă sensuri noi. Iată ce scrie pianistul despre lucrarea lui Cesar Franck, compusă în anul 1884: "Pasiunea arzătoare din Preludiu, Coral și Fugă, reflectă credința religioasă profundă a lui Cesar Franck, o lucrare ale cărei forme - inspirate inițial, fără îndoială, de Johann Sebastian Bach - sunt transformate și împinse dincolo de convenție, într-o tulburare emoțională. Abia la finalul Fugii, când tema Coralului reapare, vine eliberarea". Pianistul Mihai Ritivoiu reușește să transmită în interpretarea sa aceste caracteristici. În Preludiu conturează o paletă dinamică largă pe planuri sonore complexe. Apoi, redând splendidul Coral, muzicianul ne dezvăluie latura sa spirituală, nuanțele pianului devenind suave, aproape divine. În Fuga, care revine la structurile contrapunctice grandioase, pianistul etalează o tehnică impresionantă dublată de un deosebit simț al frazării.

A doua lucrare de pe albumul lui Mihai Ritivoiu, Sonata nr. 1 op. 24 de George Enescu, este "o lucrare greu de citit la început, atât din perspectiva interpretului, cât și a ascultătorului", scrie pianistul. Într-un interviu acordat postului Radio România Muzical în luna septembrie, cu prilejul participării sale în cadrul ultimei ediții a Festivalului "George Enescu", Mihai Ritivoiu a vorbit despre însemnătatea pe care o are lucrarea amintită în repertoriul său: "Muzica lui Enescu a fost și continuă să fie fascinantă pentru mine, pentru că este o muzică pe care o descoperi treptat, are foarte multe straturi, nu numai polifonice, ci și ale conținutului emoțional, unul foarte complex. În același timp, are o noblețe sufletească și o eleganță care cred că îl caracterizau pe Enescu și ca om. A fost o onoare să obțin premiul pentru Sonata nr.1 de Enescu în cadrului ediției 2011 a Concursului "Enescu", este în continuare în repertoriul meu și mă bucur să o cânt de câte ori am ocazia. Pot spune că descopăr de fiecare dată, și acum, după 7 ani, noi aspecte ale acestei lucrări deosebit de interesante".

Structurată în trei mișcări - Allegro molto moderato e grave, Presto vivace și Andante molto espressivo, Sonata nr. 1 în fa diez minor compusă de George Enescu în anul 1924, i-a fost dedicată pianistului elvețian Emil Frey, însă prima audiție a avut loc un an mai târziu, la București, în interpretarea compozitorului român. Lucrarea a fost de atunci admirată pentru originalitatea sa, dar și pentru atmosfera misterioasă și stranie pe care o degajă, fiind în același timp o provocare din punct de vedere al tehnic pentru orice pianist. Mihai Ritivoiu, un cunoscător în profunzime a universului muzical enescian, rezolvă cu lejeritate dificultățile tehnice și, mai mult decât atât, reușește să realizeze un contrast eficient între momentele diafane și culorile sonore mai sumbre pe care le regăsim în prima parte a sonatei. Apoi, pianistul pune în lumină, cu un tușeu viguros, spiritul jovial și plin de umor al părți secunde, care se deschide cu o expoziție în stil de fugă, iar apoi continuă cu un Scherzo burlesc în formă liberă ce amintește de stilul unor compozitori ca Maurice Ravel, Claude Debbusy sau Igor Stravinski. Regăsim, de asemenea, în acest Presto vivace, elemente inspirate de muzica de jazz, dar structuri ritmice și melodice preluate din folclorul român. În ultima mișcare, Andante molto espressivo, revine stilul muzicii tradiționale autohtone, însă caracterul ei este diferit de cel din partea secundă. Un motiv în ritm asimetric este repetat tânguitor, creând iluzia unui clopot îndepărtat cu efect de incantație. Pianistul Mihai Ritivoiu redă cu o varietate timbrală impresionantă aceste efecte sonore, dar și pasajele din finalul lucrării, brodate în armonii de o frumusețe aparte, întregind această primă sonată pentru pian a lui Enescu, de o rară complexitate contrapunctică, ritmică, dar și emoțională.

Ultima înregistrare de pe acest disc, Sonata în si minor de Franz Liszt, a fost interpretată de Mihai Ritivoiu și în cadrul recitalului susținut la Sala Radio, la puțin timp după lansarea albumului său. Atunci în public s-a aflat și pianistul care i-a fost profesor lui Mihai Ritivoiu la Universitatea Națională de Muzică din București, Viniciu Moroianu, care declara pentru postul Radio România Muzical: "Mihai Ritivoiu este un muzician de mare calitate intelectuală și sufletească, care se dezvoltă foarte frumos, câștigă mereu în maturitate, în elaborarea textului muzical cu sensibilitate și, totodată, cu erudiție. Mă bucur să văd la el tot mai mult rafinament, planuri sonore, o construcție de o logică de granit, caractere muzicale contrastante. Dezvoltarea lui mereu ascendentă îl face să devină tot mai mult un artist complet, care își pune probleme profesionale de mare acuitate, în sensul performanței europene celei mai înalte."

Interpretând Sonata în si minor pentru pian de Franz Liszt scrisă în anul 1853 și dedicată lui Robert Schumann, Mihai Ritivoiu oferă o versiune unitară și cursivă ideilor muzicale sugerate de compozitor. Pianistul explică viziunea sa interpretativă în felul următor: "Virtuozitatea din muzica lui Liszt are întotdeauna sensuri expresive. Înregistrând această sonată, o capodoperă în panteonul repertoriului pentru pian, principala mea preocupare a fost să mențin un sens al întregului, acordând în același timp suficientă libertate fiecărui episod pentru a se desfășura natural și pentru a evidenția diferitele aspecte ale lucrării". Nefiind structurată în părți distincte, piesa este concepută într-o amplă formă de sonată, o structură unică și inventivă care l-a făcut pe Richard Wagner să o descrie ca "sublimă, dincolo de orice înțelegere". Liszt tratează materialul sonor într-o continuă transformare tematică, tehnică muzicală ce avea să influențeze stilul unor compozitori de la sfârșitul secolului al 19-lea, cel mai proeminent fiind Richard Wagner. La o privire superficială, Sonata în si minor pare o fantezie cu formă liberă, în stil improvizatoric, însă în realitate, întreaga lucrare este construită pornind de la ideile muzicale din introducerea piesei. Pianistul Mihai Ritivoiu intuiește și redă acest profund înțeles arhitectonic al lui Liszt, dar și viziunea orchestrală în scriitura pianistică. Artist complet și versatil, Mihai Ritivoiu posedă o largă paletă de mijloace expresive, propunând o dinamică variată și culori sonore surprinzătoare, pentru a exprima emoțiile extreme ce caracterizează Sonata în si minor de Franz Liszt.

Vă recomand albumul de debut al pianistului Mihai Ritivoiu, în premieră la Radio România Muzical, între 15 și 17 ianuarie, de la ora 11.30, în cadrul rubricii CD Review (emisiunea "Arpeggio").

Larisa Clempuș