Acum: 1.00
Notturno • produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 7.00
Musica viva • Matinalul altfel marca Radio România Muzical.

 

Apoi: 9.50
Promo • Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

 


Interviu cu soprana Angela Gheorghiu - Live from La Scala

Duminică, 22 iulie, de la ora 11,00, Radio România Muzical a oferit ascultătorilor săi posibilitatea de a asculta integral, în premieră românească, ultimul CD al sopranei Angela Gheorghiu. CD-ul cuprinde înregistrarea live a recitalului susținut de Angela Gheorghiu în compania pianistului Jeff Cohen la Teatrul Scala din Milano, în aprilie 2006. Audiția a fost însoțită de un interviu acordat de Angela Gheorghiu realizatoarei emisiunii, pe care îl puteți asculta, dar și citi, în exclusivitate pe site-ul Radio România Muzical.

Recitalul de pe acest disc reprezintă prima apariție a Angelei Gheorghiu pe scena Teatrului Scala din Milano, unde s-a bucurat de un binemeritat succes, ceea ce a și determinat casa de discuri EMI, unde Angela Gheorghiu este artist exclusiv din 1998, să-l editeze pe disc. Recitalul a cuprins 13 piese din repertoriul italian și francez și 6 piese din repertoriul românesc - lucrări de Alfred Alessandrescu, Diamandi Gheciu, Tiberiu Brediceanu și Gherase Dendrino. Este de altfel de notorietate faptul că Angela Gheorghiu include întotdeauna în recitalurile sale lucrări românești, de aceea fiind considerată unul dintre cei mai importanți ambasadori ai creației românești în lumea muzicii clasice contemporane. Reacția plină de entuziasm a publicului a determinat-o pe Angela Gheorghiu să ofere și trei bisuri, care se regăsesc de asemenea pe acest CD. Lansarea oficială în România a discului Angela Gheorghiu - live from La Scala coincide cu cea internațională, oficialii de la EMI amintind că și-au dorit ca această lansare să fie legată și de seria de spectacole cu opera La Traviata de Giuseppe Verdi, pe care Angela Gheorghiu le-a susținut pe parcursul lunii iulie 2007 la același teatru Scala din Milano.


Doamnă Angela Gheorghiu, pentru că vorbim despre o nouă apariție discografică aș vrea să încep prin a vă întreba cum s-a desfășurat lansarea acestui disc la Milano; cu siguranță s-a profitat de aparițiile dumneavoastră în "Traviata"...

Desigur. A fost o lansare mondială, au venit jurnaliști din toată lumea, dar de data aceasta casa EMI s-a ocupat mai mult decât mine, tocmai pentru că am avut spectacole. S-au și filmat în vederea realizării unui DVD, deci răspunderea a fost mare, dar am încercat să-mi împart zilele libere astfel ca să mulțumesc într-un fel pe toată lumea.


Nu lipsesc - după știința mea - din recitalurile dumneavoastră cu pian așa-zisele arii antice și nici recitalul de la Scala nu face excepție. Ce vă atrage la ele?

Sunt ca un balsam pentru voce și atmosfera lor este foarte interesantă; creează intimitate între mine și public. Apoi, le-am cântat încă de când eram studentă - repertoriul de arii preclasice era destul de important în Conservator - și mi-am spus: dece să nu le cânt și pe mai departe?


Ce satisfacții vă oferă recitalul cu pian și ce probleme deosebite pune în comparație cu reprezentația de operă?

În recitalul cu pian ești tot timpul pe scenă, fără pauze, iar actul artistic se desfășoară mult mai aproape de public. Când te acompaniază un singur instrument, un pian, nu o orchestră întreagă, ești foarte, foarte expus. Fiecare respirație, sunet, poziție se observă în detaliu.


Oferă în schimb recitalul cu pian mai multă libertate solistului, pentru că nu depinde și de orchestră, de dirijor, de regie, de parteneri...?


Eu sunt un artist liber întotdeauna. Îmi iau libertățile mele care nu sunt totdeauna pe placul dirijorilor - mai ales. Cu colegii nu am probleme niciodată pentru că lor le place să aibe parteneri lipsiți de inhibiții. Avem și momente de improvizație care trebuie să existe atunci când este vorba de actorie, deci mă simt liberă chiar și în spectacol. Un singur gând mă domină; să pot da ce am mai bun și să simt, să văd că publicul primește cu aceeași pasiune ceea ce vreau eu să-i dăruiesc.


Pe ce criterii vă construiți în general programele de recital?


Instinctuale. După bunul meu plac!


Am observat că preferați varietatea, nu sunteți amatoare să prezentați cicluri sau programe unitare stilistic...


Da. Mi se par plictisitoare, mi se pare că se adresează unui public prea restrâns iar eu recitalurile cu pian nu le fac niciodată într-o sală mică, pentru un public căruia îi face plăcere să audă - să zicem - numai Schubert și Schumann. Pentru recitalul de la Scala mi-a plăcut idea să fac o seară de lieduri compuse de genii ale operei.


Într-adevăr, dincolo de ariile preclasice - care sunt și ele, aproape toate, din opere, unele uitate, pierdute... piese de Martini, A. Scarlatti, Parisotti, Gluck - programul cuprinde piese splendide de Bellini, Donizetti, Verdi, Gounod, Bizet, Massenet, compozitori în ale căror opere dumneavoastră ați cântat destul de mult și pe scenă.


Da, este un repertoriu pe care l-am descoperit încet-încet de-a lungul anilor împreună cu prieteni și colegi de-ai mei. Mi-au plăcut aceste lucrări în mod deosebit pentru că seamănă cu ariile de operă. Există anumite structuri pe care compozitorii de operă le-au folosit și în lieduri. Iar aceste lieduri sunt dificile fiindcă au o construcție aparte și un ambitus destul de larg.


Să vorbim și despre muzica românească. Se știe că ea ocupă un loc foarte important în toate recitalurile Angelei Gheorghiu iar în recitalul debutului absolut la Scala o treime din programul anunțat ați consacrat-o muzicii românești. Totuși, dece atât de mult, tocmai la Scala și încă la sfârșitul programului?


Aș fi vrut să fie și mai mult. De ce? Pentru că trebuie! Sunt absolut convinsă că este momentul ca publicul din toată lumea să cunoască în modul cel mai serios și profesionist posibil muzica românească. Nu este vina acestui public că nu cunoaște mare lucru din arta românească. Nu vorbesc numai de muzică. Nu mi se pare normal și just că pe plan mondial numai artiștii plecați din România sunt cunoscuți și considerați valoroși iar cei care au rămas în țară nu. Sunt sigură că însuși Enescu sau Eugen Ionescu dacă rămâneau numai în România ar fi avut aceeași soartă. Este o realitate. Nu depinde de valoare ci de o șansă în plus. Iar acum este o șansă în plus pentru mine să fac cunoscută muzica artiștilor rămași în România. Sunt destui artiști în România la fel de valoroși ca cei cunoscuți în lume. Mă refer la creatori în domeniul literar, în pictură, în muzică și de câte ori am ocazia menționez un nume sau altul Mă simt datoare să-i fac cunoscuți.


Revenind la recitalul de la Scala și la piesele românești
(lucrări de Alfred Alessandrescu, Diamandi Gheciu, Tiberiu Brediceanu, Gherase Dendrino, n.n. ) Unde le-ați mai cântat, pe acestea sau altele similare?

Foarte mult la Londra: Albert Hall, Royal Festival Hall, Covent Garden...Apoi la Viena, la Festivalul din Salzburg, chiar și la New York - am acolo din ce în ce mai multe concerte - în Asia...


Să nu uităm Parisul.


Ah! Într-adevăr, să nu-l uităm pentru că acolo, la Palais Garnier am cântat în ultima zi a anului 2006 - deci Concertul de Anul Nou - mai ales muzică românească în a doua parte a programului, cu prietenii mei: dirijorul Ion Marin, cântăreții Iulia Isaev și George Petean. Şi la Salle Pleyel din Paris am cântat muzică românească. Îmi face plăcere și credeți-mă că are întotdeauna mare succes.


Chiar dacă nu v-am crede, există dovezi. În toate înregistrările constatăm cu teribilă plăcere reacția publicului; ovații și aplauze entuziaste. Muzica românească atunci când este cântată bine cucerește într-adevăr, chiar publicul cel mai select și mai sofisticat.

Da. Aș vrea și chiar îi invit pe colegii mei din România să mă facă să trăiesc și eu momente ca cele de demult, când un compozitor scria gândindu-se la o anumită voce.


Deci v-ați dori să cântați o lucrare românească scrisă special pentru dumneavoastră?

O lucrare??? Multe, multe, multe! Lieduri...orice doresc ei. Numai să înțeleagă că acum, din ce în ce mai mult, compozitorii lumii scriu pentru voce, cu melodie cantabilă, cu armonii, cu subiecte interesante. De exemplu peste o lună eu și Roberto ( tenorul Roberto Alagna, soțul sopranei Angela Gheorghiu, n.n.) vom cânta o operă compusă special pentru noi de Vladimir Cosma, compatriotul nostru și prietenul meu. Ne-a consultat pentru fiecare detaliu, a fost o colaborare extraordinară. Peste două săptămâni vom înregistra deja această operă în limba franceză, care se numește "Marius et Fanny".


Revenind la recitalul "Angela Gheorghiu live from La Scala", la sfârșitul programului anunțat, înaintea celor trei biss-uri (o canțonetă, o arie de musical, o arie de operă) cineva a strigat din sală "Trăiască mama care te-a născut!". Se aude foarte bine pe disc.

Se aude și pe DVD. A fost emoționant. Era probabil cineva din România care se bucura că se află acolo. Bineînțeles că la editare s-a tăiat mult din aplauze, care pot deveni plictisitoare, s-a tăiat și dialogul pe care îl am cu publicul în timpul concertelor. Fiecare are o altă dorință...


Primiți sugestii de la public?!

Cum să nu! Sugestii dintre cele mai curajoase, gen "Vissi d'arte", "Casta diva"...


Şi ați cântat vreodată ce vi s-a sugerat?

S-a întâmplat să fie câte-o fericită coincidență și-n asemenea situații spectatorii sunt în delir. Experiența acestui recital de la Teatro Alla Scala a fost importantă, iar cu pianistul Jeff Cohen care îmi este prieten mă simt întotdeauna în siguranță și-ntr-o comuniune perfectă. Mi-a plăcut mai ales faptul că s-a implicat foarte mult și în repertoriul românesc. A fost între noi un dialog stilistic foarte bun, a fost chiar simpatic la un moment dat încercând să creeze o atmosferă tipic românească.


Dumneavoastră aveți o discografie importantă, dar actualmente casele de discuri sunt în recesiune. Apar din ce în ce mai puține discuri noi, înregistrările de studio sunt foarte rare, mai ales integralele de operă, datorită costurilor ridicate. În acest context există totuși șanse pentru noi apariții de studio ale Angelei Gheorghiu?

Da. Prima înregistrare va fi un recital în studio; încerc alt repertoriu, lucruri noi... veți avea multe surprize. După aceea voi înregistra în studio, la Roma, opera "Madama Butterfly" de Puccini cu Academia di Santa Cecilia și Antonio Pappano dirijor. Parteneri Jonas Kaufmann și Simon Keenlyside.


Dar cu Roberto?

Pregătim împreună un disc cu muzică din filme. Dar deocamdată înregistrăm în studio "Marius et Fanny", opera lui Vladimir Cosma.

Baftă la ultimul spectacol de "Traviata" și la tot ce va mai urma!


Să fie! Numai bine și vouă, vă îmbrățișez pe toți.


Interviu realizat de Ligia Ardelean