Îmi aduc aminte prima dată când am cântat o sonată de Johannes Brahms și, încercând să găsesc modalitatea în care să înțeleg muzica lui Brahms, profesorul meu de vioară - Sergiu Luca - mi-a spus: "Cristi, trebuie să asculți discul lui Radu Lupu ca să înțelegi muzica lui Brahms!" Și așa am descoperit interpretările lui Radu Lupu. Eram foarte tânăr când am descoperit acest lucru și nu am înțeles atunci, de fapt, ce făcea ca acea interpretare să fie atât de specială. Mai târziu în viață, tot ascultând acel disc, tot studiind partiturile de pe care cântase el, am început să realizez felul în care Radu Lupu, acest pianist român extraordinar, reușise de fapt să ne arate înlăuntrul muzicii ceea ce a scris Brahms, dar cu o înțelegere și o maturitate în care notele nu mai există... e numai o muzică clară, pură, directă și atât de frumoasă. Îmi doresc acest lucru foarte mult în toate interpretările mele, fiind inspirat de Radu Lupu.

Apoi, mai târziu, când am început să dirijez, am avut și posibilitatea să colaborez cu el de câteva ori. Prima dată, țin minte, a fost în Amsterdam, la Concertgebouw, unde a cântat un concert de Mozart. Și a fost extraordinar de frumos, deoarece de la primele note pe care le-a cântat dintr-odată a transformat absolut totul! Și țin minte, dirijând, toată orchestra dintr-odată a schimbat sunetul ca să poată suna în același fel cum cânta și interpreta Radu Lupu. Felul în care cânta el avea o gingășie extraordinară. Dar, în același timp, când era necesar, și o putere incredibilă!

Radu Lupu, pentru mine, rămâne o valoare și un exemplu artistic atât de înalt, încât ceea ce îmi doresc și visez este să pot ajunge și eu să comunic muzica în același fel cum o făcea Radu Lupu.

Mai țin minte, odată, când eram în Houston Symphony și Radu Lupu a venit să cânte un concert. Cânta Concertul nr. 3 de Bartok. Și eu, cântând în orchestră, eram foarte mândru de faptul că un pianist român de o valoare internațională atât de mare venea să interpreteze cu noi acest concert. Și m-am dus la el în pauză, m-am prezentat, și am spus: "Maestre, mă bucur atât de mult să vă întâlnesc!" Și prima lui întrebare a fost: "Ce cânți acum?" Am spus: "Cânt o sonată de Brahms." Și el mi-a spus: "Aaa, hai să vedem! Pe care o cânți?" Am spus: "Numărul 3." Zice: "Vino aici!" Și ne-am dus pe scenă și, împreună cu el, am cântat Sonata a III-a de Brahms.