Camera albastră cu Cristian Măcelaru Înapoi la: Emisiuni

Camera albastră cu dirijorul Cristian Măcelaru

Publicat: Luni, 3 Aprilie 2023 , ora 18.15

Serghei Rahmaninov este, poate, unul dintre cei mai apreciați pianiști ai generației lui, care a cântat mii de concerte! Dar, totuși, ce rămâne în istoria muzicii, e muzica pe care el a compus-o. Și apreciez atât de mult de fiecare dată când dirjez simfoniile lui sau concertele pentru pian pe care le-a scris, încât nu pot decât să mă gândesc la acel moment în viața mea când am ajuns în Philladelphia, la o orchestră cu care Rahmaninov a avut o colaborare foarte strânsă. Și ajungând în biblioteca filarmonicii, am deschis partitura lui și m-am uitat i-am văzut stiloul și scrisul stiloului lui Rahmaninov, care era atât de elegant, atât de frumos! Iar acest lucru este exact felul în care Rahmaninov compune compoziția lui extraordinar de cunoscută și apreciată, Rapsodia pe o temă de Paganini.

Cine fusese acest Paganini? Paganini fusese un violonist extraordinar care a compus o temă, iar pe această temă, un set de variațiuni care, apoi, au devenit Capriciul nr.24.

Ei, Rahmaninov ia această temă care e foarte simplă, iar importanța unei teme simple e că dă compozitorului posibilitatea să compună foarte multe variațiuni în foarte multe idei. Și Rahmaninov ia această temă și, pe ea, compune un set de variațiuni care pun probleme și orchestrei, pun probleme tehnice și solistului la pian, dar este o compoziție extraordinar de frumoasă.

Sigur, toată lumea va recunoaște variațiunea cea mai lentă. Este variațiunea care e atât de frumoasă, ca un cântec de leagăn, dar, în același timp, un cântec atât de plin de dragoste și de căldură. Este o compoziție pe care o dirijez foarte des deoarece e apreciată foarte mult de public. Dar, de fiecare dată când o dirijez, să știți, descopăr ceva nou în ea.

Ca în toate compozițiile lui Rahmaninov, și în acest set de variațiuni se referă la cântul gregorian Dies Irae, iar acest lucru revine ca o obsesie în ceea ce scrie Rahmaninov. Dar, desigur, cel mai frumos lucru despre această compoziție e felul în care Rahmaninov începe cu o temă foarte simplă, iar apoi devine, într-adevăr, o compoziție enormă și frumoasă.