"Exit in case of Brahms." “Ieşire în caz de...Brahms” ...Ieşise el însuşi în acest fel din viaţa pământească, pentru a se aşeza acolo sus, între îngeri, între sfinţii muzicii...

O făcuse după o viaţă nici lungă nici scurtă, în care cunoscuse de toate... aceste ultime Preludii de coral Op. 122, scrise în vara lui 1896, parcă chiar prevesteau dispariţia sa ... o viaţă care îi adusese la zenit şi belşug, şi bucuria recunoaşterii, şi siguranţa unor numeroşi şi credincioşi prieteni. Dar şi – privind înapoi – uriaşa operă pe care avusese grijă să o ordoneze, să o promoveze cu minuţie şi într-un stil foarte avangardist...

Şi mai ales, se întorcea acum la origini... O Gott, du frommer Gott , “Dumnezeule, Tu bunule Dumnezeu” – iată cuvintele ce surprind unica sinteză istorică şi modernă din miezul personalităţii muzicale a lui Brahms – după cum o defineşte marele dicţionar de muzică Grove’s...

Nu cu mult înainte apăruseră ultimele creaţii vocale... Pasiunea iubirii, iubirea fără răspuns, singurătatea, nostalgia şi dorul de casă dar şi de scurgerea vieţii, iată tot atâtea teme ce răzbat din cele peste 250 de piese pentru ... voci cu pian... dar şi trista apropiere a morţii ... culminaţia marcată de cele 4 cântece op 121 ... texte biblice... Clara Schumann – prietena, sora, mama, iubita de o viaţă – pleca încet în altă lume, iar sentimentele lui Brahms se transformau o dată în plus în... capodopere ce se întorceau din nou la Baroc...

...Pianistul din primii ani ...din vremea când întreţinea atmosfera în localuri marinăreşti din portul liber Hamburg – adunase spre sfârşitul vieţii mulţime de piese originale pentru pian....
... prietenii lui Brahms de-a lungul vieţii, venind din toate zonele vieţii profesionale şi sociale. Artişti, poeţi, scriitori, pictori, psihologi, doctori, dar mai ales muzicieni... Richard Mühlfeld, un eminent clarinetist fusese descoperit în 1891 la Meiningen...

...Încă din copilărie deprinsese tot ce ţinea de arta corală, dirijase, compusese, îşi făcuse un nume în domeniu ... cvartete op. 112 din 1891 ...
...Acceptarea singurătăţii la vârsta senectuţii ...5 cântece op. 104... Doar în anul precedent scrisese ultimul opus în genul concertant ... încheia ... în 1887 epopeea personală privind concertul instrumental, devenit la Brahms sinteză între genul propriu-zis şi simfonie... patru partituri dense şi pline de fantezie conceptuală şi muzicală...

...Final cu o ciaconă pe o temă împrumutată de la Bach – din cantata 150 – şi tratată impozant, maestuos şi totodată riguros, lăsând să se perceapă în curgerea tot mai concentrată tema iniţială a acestei ultime simfonii... Ceea ce însă va constitui amprenta simfonică a lui Brahms, cu pasiunea, langoarea dar şi reţinerea sentimentului ... Poco allegretto – a treia mişcare a celei de-a treia simfonii venea atunci, în 1883, la 50 de ani de viaţă cu plusul de sentimentalism în monumentalele opusuri similare pe care Brahms le scrisese de-a lungul a unui sfert de veac... cu precădere cel dintâi îi ocupase aproape un deceniu şi jumătate...

... Odată cu acest debut al simfoniei în do minor, filiaţia beethoveniană era nu mai doar năzuinţa lui Brahms ci chiar motivul de recunoaştere a contemporanilor şi a urmaşilor...
Şi sonatele pentru pian şi vioară, trei la număr, succedând scherzo-ului gândit pentru sonata FAE scrisă împreună cu Robert Schumann şi Albert Dietrich au avut nevoie cam de un sfert de veac pentru a apărea, după un travaliu de artizan...
...A doua rapsodie op. 79 în sol minor din 1879 – romantism în ambianţă clasică sau poate chiar de preludiu preclasic... Era stabilit deja de mai bine de un deceniu la Viena...

... Alt omagiu adus părintelui clasicismului, din partea unui muzician care învăţase încă din prima tinereţe să respecte şi să ia ca model efortul creator al clasicilor vienezi... Aici, Haydn îi dăduse ideea prin melodia coralului Sf. Anton, iar Beethoven pusese o seamă de cărămizi la edificarea stilului variaţional.

Dualismul schumannian – jucând între Eusebius şi Florestan – amplificat de vremelnicul discipol nu doar prin preluarea din Album-Blatt op. 99 al maestrului… Dualism subliniat odată în plus prin semnătura finală – B sau Kr… Pentru că pe atunci tânărul Brahms – mai meditativ - încă oscila între a-şi pune numele real la finalul unei partituri, sau unul dintre pseudonime – aici Kreisler – mai alert, mai impulsiv…

Suntem deja la op.9, iar depănând firul vieţii şi operei hamburghezului mai avem puţin până la începuturi, acele începuturi ce sunt trecute în catalogul creaţiei numerotate, pentru că în afara acestuia rămân alte sute de pagini considerate nedemne de a fi fost lăsate posterităţii... Sau pierdute, ca acest trio... Alte trei recunoaşte istoria muzicii şi vom afla povestea lor în episoadele seriei noastre...

...Muzica ţigănească îi fusese dezvăluită mai întâi de violonistul ungur Eduard Remenyi ...

Şi dacă vrem să aflăm cum s-au născut toate acestea şi multe altele la care acum nu ne-am referit, cum au marcat existenţa unui copil, cui îi datorează dezvoltarea, ieşirea din anonimat, impunerea în Marea Carte a istoriei tuturor artelor, dacă vreţi să pornim invers decât azi, de la începuturi la sintezele finale, este suficient să urmărim portretul de compozitor în următoarele 34 de episoade ...