Portret de compozitor - Johann Sebastian Bach Înapoi la: Emisiuni

Bach XLVI

Publicat: Marți, 1 Februarie 2011 , ora 9.30

 …Să recapitulăm: la sfârșitul anului 1726, cantata onomastică pentru prințesa de Anhalt-Kothen BWV 36 a era o reformulare a altei cantate profane din anul anterior, cu același număr dar cu indicativul “c”. din aceasta din urmă se aude acum veselul cor introductiv din al cărui acompaniament se detașează cu pregnanță oboiul d’amore, grație timbrului său particular.

 

Nu am fi avut o idee foarte clară despre cum suna această muzică, dacă Sebastian nu ar fi reluat-o ani mai târziu pentru o cantată religioasă care păstrează parte dintre piesele celei dintâi – sursa noastră de audiții acum. Ne amintim, cea originară era destinată aniversării unui profesor universitar din Leipzig, Simon Crouch crede că este vorba despre Johann Burckhard Mencke, pentru că în acel 1725 împlinise 50 de ani. Aria de tenor care urmează unui recitativ sună la fel în ambele partituri – aceasta care se adresează profesorului…

 

... Desigur, în cantata religioasă deși sunt păstrate câteva numere din prima partitură, și numim astfel ariile pentru fiecare dintre soliști, totuși sunt introduse și altele specifice, cum sunt corul de deschidere, coralele pentru soprană și respectiv tenor, precum și cele dăruite ansamblului vocal-instrumental.

 

... Mai oferise Sebastian pe parcursul verii o cantată profană pentru o nuntă, dar nu se mai știe a cui și o alta pentru aniversarea Contelui Joachim Friederich von Flemming. În acest caz refăcuse Cantata de Paști din 1725, dar și muzica acesteia din urmă s-a pierdut, îi cunoaștem doar numărul de catalog 249 b și data interpretării – 25 august 1726.

 

... Până la sfârșitul anului va mai ieși de sub pana lui Sebastian o cantată profană, BWV 207 dedicată instalării la Universitatea din Leipzig a profesorului în jurisprudență Gottlieb Kortte.

 

... Cu ce rămânem în urma privirii înapoi asupra celor 3 cicluri de cantate pe care Sebastian le încheie acum, la sfârșit de 1726?!? Oricum cu mult mai puțin decât contemporanii săi, deosebirea dintre noi și ei fiind că acum îi vedem imensa statură profesională, geniul care a făcut posibil progresul treptat...

Veronica Zbarcea