...Una dintre metodele prin care Sebastian îşi instruia elevii o constituia copierea lucrărilor înaintaşilor...

...Prin aceasta, se puteau aduce modificări textelor, se putea învăţa polifonie, scriitură instrumentală specifică, ornamentaţie, mişcare ritmică a textelor, pe această bază putându-se construi ulterior propria concepţie, când era cazul sau cel puţin muzicianul putea să improvizeze la cerere... În primul caiet destinat celei de-a doua soţii, apar şi perechi de preludii şi fugi care se vor aduna apoi în binecunoscuta colecţie Clavecinul bine temperat...

Deşi Carl Philipp Emanuel îşi amintea că puţinii elevi pe care Sebastian îi avea într-o anume perioadă de timp erau introduşi rapid într-un repertoriu dificil, se pare că alte surse vorbesc despre contrariul. Chiar şi cei mai avansaţi trebuiau uneori să se întoarcă la elementele de bază ale învăţăturii...

Mai exact pare Forkel în aprecierile sale, el care şi-a elaborat monografia despre Sebastian – prima cunoscută din istoria muzicii – folosind ca surse pe fiii Friedemann şi Emanuel cu care fusese prieten. “Îi punea să studieze – spune el cu referire desigur la elevi – multe luni, nimic altceva decât exerciţii izolate pentru fiecare deget de la fiecare mână, cu atenţie permanentă la claritatea şi acurateţea tuşeului”....Aşadar, aflăm că nimeni nu era scutit de asemenea exerciţii, după părerea unora Sebastian considerând că erau necesare de la 6 luni cam până la un an de studiu în această manieră, iar ca muzică utilizată Forkel indica micile preludii şi invenţiunile la două voci... se pare că în acest scop s-au născut preludiile şi fugile din Clavecinul bine temperat, venind treptat, ca un corolar, după colecţiile anterioare...

...Pe când Friedemann avea 9 ani şi avansa rapid în studiul claviaturilor, Sebastian începuse să compună primele seturi de preludii şi fugi, introducându-le în colecţia dedicată lui, cel puţin 11 asemenea regăsindu-se în Clavier-buchlein. S-au adăugat altele, repede unul după altul până la totalul de 24. Principiul înlănţuirii acestor “studii” cum le putem considera prin analogie cu cele ale unor Czerny, Moschelles sau alţi autori, aduceau problematica specifică prin succesiunea tonalităţilor. Astfel, considerând totalul cromatic, cele douăsprezece sunete reprezentau tot atâtea posibilităţi diferite de exprimare artistică şi puneau probleme particulare de tehnică instrumentală, sau de concepţie.

...Fugi la 3,4,5 voci, simple, duble (adică bazate pe una, ori două teme), sau triple ... Ca element tehnic, trilul era unul dintre primele studiate!!! Iar Forkel vorbeşte despre triluri simple şi duble cu studierea jocului unei mâini în tril continuu în vreme ce cealaltă cântă o anumită linie melodică....

...Important este că metodele lui Sebastian nu erau simple exerciţii de digitaţie ci autentice opere artistice. Mai mult, ele aveau un scop precis. Care era acela? Să crească în special viitori organişti apţi să se încumete a-şi încerca forţele în numeroasele concursuri pentru ocuparea posturilor din biserici. Iar pentru aceasta nu era suficientă tehnica digitaţiei, a realizării tuturor ornamentelor, a stăpânirii claviaturilor şi a pedalierului cu maximă siguranţă şi libertate de mişcare, dar şi sensul frazelor ce aveau să se înlănţuie pe orizontală dar să se şi suprapună pe verticala armonică ce trebuia să rezulte curată, bine fundamentată pe eventualul bas cifrat ce adeseori era singura indicaţie iniţială. La aceasta contribuiau deopotrivă preludiile şi fugile...

...”Clavecinul bine temperat” era aşadar o reuşită a ultimilor ani de la Kothen care îşi vor perpetua ecoul în practica eroului nostru în rolul său de Cantor şi profesor particular pentru multe generaţii de discipoli. Şi ne întoarcem la ipostaza de educator pentru propria-i progenitură....