...Primul an de activitate la Leipzig şi totodată de alimentare cu creaţii proprii a bisericilor care se aflau în coordonarea sa ca director al muzicii l-a condus pe eroul serialului nostru la un efort susţinut, potrivit propriei sale dorinţe de a acumula cât mai mult material care să-i folosească în viitor...

...Dar – nu putem şti dacă a făcut-o conştient sau instinctiv – şi la dezvoltarea creativităţii sale, la adâncirea concepţiei, şlefuirea meşteşugului. Să nu uităm, el nu beneficiase de studii universitare şi doar geniul dublat de tehnica acumulată prin efort propriu au fost cele care au netezit calea spre desăvârşire...

...„Oare cât timp a avut Bach să se aşeze şi să-şi adune gândurile către ţintele pe care şi le propusese...” întreabă Julian Mincham după ce relevă presiunea extremă sub care aşternuse pe hârtie în anul anterior mai mult decât o cantată pe săptămână, sau mai exact o medie de 7 pe lună, combinată cu sarcinile de profesor, sau de administrare şi supervizare a tuturor celorlalte piese muzicale pe care serviciul luteran le cerea în plus faţă de cantata ca piesă centrală.

...Vorbind despre profesor, să reiterăm că nu se afla în cea mai bună poziţie, ţinând cont de condiţiile pe care le găsise în şcoală. Aminteam anterior despre rectorul Ernesti, blazat şi lipsit de orice viziune, ceea ce dusese la instaurarea unei delăsări la nivelul întregii activităţi. Elevii erau indisciplinaţi, familiile bune îşi retrăseseră copiii din Thomasschulle, iar cu puţinii rămaşi el trebuia să asigure viaţa muzicală pentru 4 biserici! După cum mai spuneam, pare de neînţeles... Sebastian era un om blând faţă de copii.

...Fără a fi clar, cele 6 sonate pentru orgă par să provină din aceşti ani de început de şedere la Leipzig. Friedemann creştea şi, cum spuneam, studia cu talent claviaturile. Un lucru este limpede, peste ani va deveni unul dintre cei mai valoroşi organişti germani. Pentru a atinge măiestria, însă, trebuia să exerseze ca să obţină acea claritate şi concizie în exprimarea melodică cerută în manevrarea manualelor, dar şi veritabila supleţe a picioarelor dezlănţuite pe pedalier. Este ceea ce aceste piese solicită organistului...

...Dacă Sebastian reuşea atât de bine să se arate în familie nu doar ca un părinte iubitor ci şi ca un pedagog care – rezultatele de mai târziu o spun – a reuşit să creeze muzicieni remarcabili, oare de ce nu izbutea aceleaşi performanţe cu elevii şcolii?!? Ştim cât de multe succese avusese cu elevii săi particulari încă din anii de la Muhlhausen, cum mulţi l-au urmat apoi de fiecare dată când s-a mutat. Să fi fost prea mare încărcătura pe care şi-o asumase singur în calitatea sa de Director al muzicii? După cum aveau să noteze mai târziu diverşi comentatori, la Thomasschule nu i se cerea să fie compozitor ci… profesor...