Cu sigiliu sau fără, compozitorul îşi trăieşte în continuare viaţa...

Nici nu ajunsese bine la Leipzig că în noua familie Bach se născuse un copil – o fetiţă, Christiana Sophia Henrietta, care însă nu va trăi prea mult... Era primul fruct al iubirii dintre Sebastian şi Anna Magdalena, primul dintr-un lung şir, căci până la sfârşitul vieţii lui, în familie vor mai veni încă 12 copii, deşi nu toţi vor şi supravieţui primilor ani de existenţă. E de admirat însă efortul tinerei soţii care ţinea întreaga casă, în vreme ce Cantorul se dedica întru totul obligaţiilor sale de serviciu. În plus, compunea fără răgaz...

...Munca lui Sebastian se adresa în principal celor 4 biserici importante din Leipzig: Thomaskirche, Nikolaikirche, Matthäeikirche (sau Neukirche, Biserica Nouă) şi Petrikirche... Dar, aflat în subordinea consiliului orăşenesc, care controla întreaga viaţă muzicală se subînţelegea necesitatea răspunsului său la orice solicitare din partea acestuia. Ideea lui de a completa cel puţin un ciclu anual de cantate putea fi pusă în practică...

...Existase o cutumă încă din vremea lui Kuhnau: Cantorul trebuia să compună cel puţin o cantată pe săptămână. Fiind prezentate alternativ la bisericile Sf. Toma şi la Sf.Nicolae, fiecare biserică primea o cantată nouă la 2 săptămâni. Pentru biserica universităţii, Sf. Matei sau Biserica Nouă, corul înfiinţat de acelaşi Kuhnau ce asculta de un monitor sau prefect din cadrul şcolii de la Sf. Toma oferea credincioşilor motete şi corale, iar pentru biserica Sf. Petre ca şi pentru cea de la porţile oraşului, Sf. Ioan trebuia să găsească soluţii muzicale destinate zilelor mai importante ale anului ecleziastic...

...Şcoala avea înscrişi între 50 şi 60 de elevi, grupaţi în 4 coruri – Kantoreien – stabilite pentru cele 4 biserici din oraş. În primul dintre ele erau adunaţi 12-16 interpreţi subordonaţi direct Cantorului. Ei cântau alternativ la bisericile Sf.Nicolae şi Sf. Toma. Celelalte coruri erau în grija prefecţilor aleşi de Sebastian dintre elevii mai mari şi deţinând o experienţă suficientă, aleşi aşadar tot din rândurile discipolilor şcolii...