„Dacă nu-i putem avea pe cei mai buni, trebuie să ne mulţumim cu cei mediocri...”

...Aşa avea să se exprime unul dintre membrii consiliului, foarte conservatorul doctor Platz, mult mai în vârstă decât Sebastian şi încă tânjind după vremuri apuse, la momentul în care trebuiseră să se decidă asupra candidatului câştigător al concursului de ocupare a postului de Cantor de la Thomasschule şi de director al muzicii. Acest om lipsit de viziune, avusese înainte ceva de spus şi în legătură cu Telemann, considerând că retragerea lui din postul deja atribuit, nu fusese o prea mare pierdere...

...Înainte de angajarea propriu-zisă la Leipzig, Sebastian a trebuit să mai dea un test teologic-confesional, nu uşor se pare, atâta vreme cât, cu ceva vreme în urmă, alt candidat, organist la Zwikau, îl ratase. Astfel că la doar câteva zile după pierderea soţiei, prinţul Leopold îi semnează eliberarea din funcţia de la Kothen, dar ca un autentic aristocrat dublat de prietenul deja de o bună vreme, nu-i ridică şi demnitatea de Capelmaestru, astfel încât „după ani de zile – ne spune Davitt Moroney – încă se mai intitula, pe prima pagină a mai multor lucrări tipărite, „Cappellmeister al Alteţei Sale ducele von Anhalt-Kothen”. Astfel că în scurt timp, va semna contractul cu oficialităţile din Leipzig şi se va muta în casa destinată funcţiei, chiar în proximitatea bisericii Sf.Toma...

...Astfel că în doar 4 săptămâni de la semnarea contractului Sebastian acceptase că va prelua sarcinile în cadrul şcolii, cu lecţii colective şi individuale...

...Locuinţa pusă la dispoziţie de autorităţi se afla în aripa de sud a clădirii şcolii de la Sf. Toma, opusă aripii de nord în care locuia Directorul. Elevilor le era destinat podul şcolii...

... În ierarhia şcolii, Cantorul era al treilea ca importanţă, după Director şi director adjunct... Alte sarcini decurgeau din această funcţie – să supervizeze munca organiştilor şi a altor muzicanţi, să răspundă pentru materialul muzical – partituri, ştime – dar şi de instrumentele musicale. În fiecare dimineaţă, la ora 5 ori la 6 iarna, trebuia să dea deşteptarea în şcoală. Primele 15 minute erau destinate rugăciunii care se relua seara târziu… Peste zi supraveghea mesele elevilor...

...Pentru el, gospodăria reprezenta apanajul soţiei, participarea lui la viaţa familiei având rol mai ales educativ în sensul muzicalizării copiilor, aşa cum era tradiţia în clanul Bach. De aici şi dificultăţile pe care le va întâmpina în noua carieră de pedagog dublând-o pe cea de director al muzicii care îi era mult mai apropiată…

...A găsit repede un înlocuitor pentru lecţiile de latină în persoana lui Carl Friedrich Pezold pe care au convenit să-l plătească cu 50 de thaleri – o bună parte din salariul lui de Cantor, însemnând 700 de thaleri cum am mai spus. În plus, mai primea bani pentru contribuţia la nunţi, înmormântări şi din ce se colecta atunci când se colinda.