Portret de compozitor - Johann Sebastian Bach Înapoi la: Emisiuni

Bach XVIII

Publicat: Joi, 2 Decembrie 2010 , ora 9.30
 

Vremuri bune, așadar pentru Sebastian aici, pentru a-și îndeplini și dorințe mai vechi în deplina siguranță a unui cămin stabil...


... de a cunoaște muzicieni recunoscuți de pe cuprinsul țării, pentru a schimba opinii și a învăța unii de la ceilalți. Dorește astfel să-l cunoască pe Handel, dar și pe Telemann. Acesta din urmă se afla deja la Eisenach, nu departe de Weimar, unde va rămâne până în 1712. Era maestru de capelă și concertmaestru. Cei doi se împrietenesc și colaborează pentru realizarea operelor pe care simțeau că trebuie să le conceapă. Foarte curând după întâlnirea lor, Sebastian va transcrie un concert adus de Pisendel, același care îi revelase și concertul lui Torelli, activitate pe care, cum deja am aflat, eroul nostru o realiza acum cu acribie...


...Viața lui Sebastian continua în spiritul celor deja aflate – compunea, cânta, preda celor câțiva elevi, mulți locuind chiar în casa lui, dar se ocupa și de detalii constructive legate de instrumentele pe care le mânuia. Și nu era vorba doar de instrumentele de la curte. Cândva, în 1709 a colaborat cu un oarecare Trebs venit la Weimar de la Muhlhausen pentru punerea la punct a unei orgi noi la Taubach. Un an mai târziu, Sebastian a inaugurat orga, la 26 octombrie 1711 – iar relația cu el a continuat și după aceea. În paralel, personajul potretului nostru se ocupa în aceeași măsură și de instrumentul pe care îl dețineau în casa lor ducele mai tânăr, Ernst August și Prințul Johann Ernst....


...Weimarul este locul unde încetul cu încetul Sebastian va completa o uriașă cantitate de lucrări pentru orgă, majoritatea coralelor din colecția Neumeister fiind considerate ca făcând parte din această zestre. Și instrumentul care va fi treptat amplificat după dorințele sale, completat cu un manual în plus și clopote, va face ca de acolo, din înaltul altarului – căci orga era situată în biserică undeva la înălțime, chiar sub cupola din partea de răsărit, într-o galerie de unde sunetele proiectate în înaltul “Împărăției Raiului” sau “cetății cerești” cum spuneam că s-ar putea traduce numele dat bisericii Palatului Wilhelmsburg, așadar, sunetele proiectate de acolo se revărsau asupra credincioșilor veniți la slujbe…

Veronica Zbarcea