Sarcina principală a lui Sebastian – încercam să continuăm povestea vieţii lui în episodul anterior – era aceea de organist, pentru a-l înlocui pe Johann Effler în biserica palatului Wilhelmsburg de la Weimar...

...Ne amintim din prima perioadă de la Weimar, în 1703, că o făcuse şi atunci, dar numai ca act de bunăvoinţă şi... mai ales din proprie plăcere, căci, rememorăm, era angajat doar ca... lacheu. Se pare că venerabilul Effler se pregătea să se retragă din post, iar orga fusese restaurată lucrările fiind încheiate la 16 iunie 1708. La 20 iunie, ducele aprobase salariul lui Sebastian, iar pentru al doilea trimestru al anului, îi oferise deja dublu decât primea la Muhlhausen, adăugând curând un supliment pentru ca organistul să-şi confecţioneze îmbrăcămintea necesară. Căci la Palatul Wilhelmsburg se purta uniformă!!! ...

...Nu a trecut mult de la instalarea lui Sebastian în Palatul Wilhelmsburg al ducelui de Saxa-Weimar că a venit pe lume primul copil, Catherina Dorothea, botezată între sărbătorile de Crăciun şi Anul Nou al lui 1708. Va scrie atunci o cantată. Lobe den Herrn, meine Seele catalogată la nr. 143 probabil a fost cântată odată cu sărbătoarea Anului Nou. După unii autori, abia un sfert de veac mai târziu a fost prezentată credincioşilor, dar această teorie este infirmată de alte cercetări mai recente. Mai ales dimensiunile ei foarte reduse, concizia, scriitura apropiată de cea a motetului duc cu gândul la începuturile sale în tratarea genului.

Iar acum, la Weimar se vor contura încetul cu încetul trăsăturile specifice ale acestui stil atât de bogat şi divers încât este greu de cuprins în câteva cuvinte. Gerhard Schuhmacher arăta că introducerea celor 3 corni trataţi în manieră timpurie şi a timpanilor în partea a cincea o situează în epoca dintre cantata 71, cea dedicată schimbării grupului de consilieri de la Muhlhausen şi alta celebră, 208, cantata de vânătoare...