„Se crede că a fost compusă de J.S. Bach...” aşa se exprimă în diferite materiale cercetătorii care nu cred cu adevărat că această muzică îi aparţine eroului nostru.

...În ciuda acestei aserţiuni, este ca o amprentă muzicală pentru el, nici un adevărat organist neputând-o evita în repertoriul său, iar cineaştii folosind-o în coloanele sonore ale filmelor, după cum creatorii de jocuri video. Cum nu avem un autograf pe partitură, ca în cele mai multe dintre creaţiile sale de gen, speculaţiile pot fi admise. Se pare că există un singur manuscris aparţinându-i lui Johannes Ringk, care altfel nu s-a distins în calitate de compozitor. Analiştii observă însă în textul lucrării o afinitate cu stilul organistic nord-german, dar şi – mai ales în fugă – cu cel al lui Pachelbel. Ba chiar în conturul temei de fugă preluate de la acesta din urmă. Ori, utilizarea unei teme împrumutate de la predecesori era o practică frecventă în epocă...

...Există însă şi apărători ai apartenenţei autentice la gândirea lui Sebastian a acestui opus de mare expresivitate ce totuşi, la o analiză muzicologică, denotă unele nonconformisme ce i se pot imputa. Acestea sunt puse, însă de Christoph Wolff pe seama orgii de la Arnstadt, nu în foarte bună stare, a cărei reparaţie nu a putut-o influenţa – în ciuda faptului că se mai zice că Toccata şi fuga BWV 565 aparţin perioadei de la Muhlhausen. Dar, ştim acum că şi la Muhlhausen Sebastian s-a ciocnit de aceeaşi problemă: forma nu tocmai pe măsura aşteptărilor sale, a orgii. Iar pentru aceasta a făcut o interpelare consiliului orăşenesc.