...Opt zile de explicaţii... întinse la... opt luni – aşa ne spune Philipp Spitta atunci când povesteşte episodul conflictului cu autorităţile din Arnstadt pe seama încălcărilor repetate ale contractului de organist, faţă de care, desigur, Sebastian al nostru avea altă părere...

...Dacă nu se ruşinează să se menţină în postul din biserică şi să păstreze salariul, trebuie de asemenea să nu se ruşineze a face muzică împreună cu discipolii... Se intenţionează ca aceasta să fie un exerciţiu sau o repetiţie pentru ei, astfel că pe viitor, muzica va trebui mai bine aleasă – se scrie în raportul Consistoriului. Şi mai departe: Mai mult, protestăm faţă de faptul că a permis unei slujnice străine să apară şi să facă muzică în cor.  Iar raportul nu este finalizat ci lăsat doar pe jumătate şi în plus, pierdut (după spusele muzicologului german).

Ceea ce ştim este felul în care tânărul mustrat va acţiona în continuare, de aici putând înţelege efectele asupra idealurilor lui, a acestei atitudini cel puţin restrictive...

Începe o perioadă de căutări dincolo de Arnstadt a posibilităţilor de a evolua potrivit cu idealurile sale. Cât despre  slujinica străină – speculaţiile vi le-am arătat în episodul anterior. Este posibil ca, determinat să scrie cantate pentru Biserica Nouă, dar şi pentru propriul exerciţiu de stil (după revelaţia numită Lubeck, Abendmusik şi Buxtehude), să aibă nevoie de o voce de soprană în spiritul înnoirilor stilistice. Ceea ce nu era pe placul bisericii din Arnstadt care prefera stilul vechi al cantatelor simple, reţinute, fără multă intervenţie solistică şi mai ales de sex femeiesc...  Făceţi-vă femeile să păstreze linişte în biserică – se auzeau remarci la slujbe... Cine să fi fost slujnica?

...Nu era de fel o slujnică, aşa cum vor afla toţi foarte curând. Maria Barbara avea 20 de ani când îi murise mama – fiică a unui funcţionar orăşenesc – şi care o lăsase surorii ei mai mici...