Sebastian era determinat ca de câte ori timpul i-o permitea, să meargă la Hamburg pentru a-l întâlni pe Reinken...

Iar relaţia profesională a crescut atât de mult încât s-au întâlnit decenii mai târziu, când ar fi fost deja foarte bătrân. Atunci când Bach ar fi improvizat pe melodia coralului luteran Pe Râul Babilon, Reinken i-ar fi spus: Credeam că această artă e moartă, dar văd că trăieşte în tine. Iar – notează comentatorii – Bach ar fi adăugat la omagiul său o fantezie şi o fugă scrise pe un cântec popular olandez, omagiu pentru origine a organistului care l-a însufleţit atât în epoca de la Luneburg, dar care l-a şi influenţat în arta sa dedicată acestui minunat instrument...

...Hamburgul era o Mecca pentru Sebastian în aceşti primi ani 1700, aşa cum era şi pentru alţii. Făcuse şi Handel câteva drumuri acolo, iar viaţa de spectacol îl fascinase, astfel că foarte curând avea să dea la iveală primele sale opusuri lirice. Oraşul vibra atunci când dl. Keiser punea câte o operă în scenă. Regizorul şi compozitorul era deja cunoscut deşi abia venise acolo...

...Dar, straniu, în ciuda acestei abundenţe de nou şi strălucitor, pe Bach nu l-a impresionat stilul liric. Dacă Handel a făcut o pasiune de viaţă pentru operă, Sebastian s-a ţinut deoparte, continuând să absoarbă tehnică şi expresivitate pentru ceea ce îi părea mai apropiat de sufletul său – claviaturile...

...Întorşi la Luneburg, să încercăm a pătrunde şi o altă latură a vieţii lui Sebastian. Pe lângă şcoala pentru tineri mai sărmani de la Michaelisschule se afla şi o alta cu rang de Academie, destinată fiilor de nobili. La Ritterakademie limba uzuală sau de politeţe era franceza. Studenţii învăţau arte franţuzeşti între care scrima şi... dansul.