... Aşadar, acum, în primăvara lui 1731 suntem chiar la momentul începerii lucrărilor pentru care responsabil – şi o spunem cu accent apreciativ – era noul rector, Johann Michael Gesner. Dar, în acelaşi timp, trebuie să ne imaginăm ce dificil trebuie să fi fost pentru numeroasa familie să se mute în alt loc, şi să ştie că nu o face definitiv, ci pentru o scurtă perioadă de timp...

... Cum va fi găsit timp să se ocupe şi de sarcinile sale profesionale Bach în toată această inevitabilă dezordine casnică?!? Întrebare retorică, nu vom afla, dar ştim că după Duminica Sfintei Treimi, din 20 mai până în august nu va mai scrie nimic nou în câmpul vocal-instrumental. Nu înseamnă că-şi va priva credincioşii de frumoasele cantate de la slujbe, mai cu seamă că înainte fusese marea sărbătoare a Rusaliilor, cu trei zile înveşmântate în atmosfera de celebrare, iar pentru fiecare avusese pregătită o cantată – pentru prima zi revizuise o mai veche lucrare din 1714 – BWV 172, care astfel apare ca fiind pentru a patra oară prezentată de atunci.

... Pentru a doua zi de Rusalii a reluat alt opus – cantata 173 din primul ciclu de aici, de la Leipzig... Am vorbit despre ea în episodul 26, când ne refeream la cea profană înrudită cu aceasta, scrisă pentru aniversarea prinţului Leopold de Anhalt-Kothen, acea 173a “Alteţa sa Regală Leopold” aşadar pentru ultima aniversare înainte ca Bach să se mute la Leipzig. De aceea, şi aici aerul laic se degajă din substanţa muzicală, doar textul fiind înlocuit cu unul religios.

... Şi pentru ultima zi de sărbătoare, a treia a reluat un opus anterior. Cantata 184 fusese prezentată prima dată la Leipzig cu acelaşi prilej în 1724 dar şi provenea dintr-o alta profană – cea cu acelaşi nr. de opus dar cu indicativul “a”, scrisă deopotrivă la Kothen pentru sărbătoarea de Anul Nou a anului 1714.

... Pentru duminica următoare, cea a Sfintei Treimi se apleacă asupra unei partituri care vine din chiar eforturile sale de concepere a ciclurilor reglementate de lucrări destinate serviciului religios de-aici de la Leipzig: Cantata BWV 194 „Höchsterwündschtes Freudenfest”.

"Tensiunea de la Thomasschule se mai risipise – ne spune Davitt Moroney – dar problemele de fond persistau...” Şi îl cita pe Bach din memoriul adresat un an înainte consiliului: «E de-ajuns să mergi la Dresda» ar fi spus Cantorul manisfestându-şi astfel intrinsec dorinţa de a egala viaţa muzicală din capitală.

Pentru aceasta îşi dedica timpul şcolarilor nu doar în cadrul organizat al şcolii ci şi în timpul său liber. Între elevii săi se găsea unul, Johann Tobias Krebs din anii de la Weimar... Avea 13 ani când a fost audiat de comisie, Bach l-ar fi gratulat cu câteva cuvinte: “o voce puternică şi excelentă aplecare către muzică”...

... Iată conexiuni ale personajului nostru care, în esenţă vorbesc despre calitatea profesională a lui Bach, transmisă din tată în fiu, dar şi despre cea umană. Pentru că ani mai târziu, la vremea când va trebui să-şi caute un post sigur, Bach îi va scrie o recomandare extrem de pozitivă, aşa cum făcea cu toţi elevii care meritau...