“Când Pisendel, puţin după ajungerea la Leipzig, a vrut să fie auzit pentru prima dată în Collegium Musicum, un membru curent al colegiului, Götze, care ulterior i-a devenit prietenul credincios, l-a privit chiorâş, pentru că şi ca apariţie şi ca vestimentaţie, nu părea să promită ceva extraordinar..."

Ne povesteşte despre debutul acestuia la Collegium Musicum, mai bine de o jumătate de veac mai târziu, unul dintre succesorii lui Bach la Thomasschule, Johann Adam Hiller, accentuând pe valoarea excepţională a celor ce activau sub bagheta Cantorului...

“Între timp, Pisendel îşi puse partitura pe pupitru, o piesă a maestrului său Torelli şi începu să cânte rar primul solo, când Götze lăsă jos violoncelul, la care era obişnuit să cânte mereu şi se uită amuzat la noul student.”, istorisirea continuând cu uimirea lui Götze, cel care avea să devină comerciant oficial al curţii. El şi-ar fi smuls peruca de pe cap. Să înţelegem cumva, traducând aceasta în limbajul nostru contemporan, că şi-a scos pălăria?!? Important de înţeles de aici este că la Collegium Musicum activau artişti de mare valoare...

"Patronii cafenelei stăteau cu ceştile de cafea sau ciocolată fierbinte şi ascultau – ne spune Martin Geck în cartea sa dedicată vieţii şi operei lui Bach -; cei mai informaţi dintre ei discutau în pauze despre muzică..."

Este interesant de subliniat că patronul cafenelei, Gottfried Zimmermann deţinea o colecţie impresionantă de instrumente încă din 1721. Şi există presupuneri că Bach a fost reprezentat în concerte acolo, încă dinainte de momentul desemnării sale ca Director, poate chiar cu suitele pentru orchestră, iar mulţi dintre cercetători indică Suita BWV 1066 ca fiind prezentată cu mulţi ani înainte la Collegium Musicum.

... Primăvara lui 1731 îi aduce un nou prunc în familie – Christiana Dorothea, botezată pe 18 martie. Nici o săptămână mai târziu, în Vinerea Mare, răsună o nouă creaţie cu subiectul Patimilor – de această dată după Marcu...

... În fiecare din zilele sărbătorii pascale din acest 1731, Sebastian prezintă câte o cantată, toate reluări ale altora scrise în urmă cu ani. Apoi, pentru a doua duminică de după Paşti aduce în sfârşit o nouă creaţie, pe cea de la nr. de catalog 112. Scrută şi plină de muzică frumoasă, ea pretinde o orchestră în care pe lângă coarde şi grupul continuo găsim doi corni şi un oboi d'amore...

... Deja o primăvară plină de muncă, iată cum apare prima parte a anului 1731. Oare cum reuşea să rezolve toate problemele, ţinând nu doar de compunerea lucrărilor sau asamblarea lor din altele anterioare?!? Mai trebuiau copiate din partitura generală pentru fiecare interpret în parte – aşa-cunoscutele ştime -, apoi corectate, întâi cu vigilenţa însuşi Cantorului, apoi în timpul repetiţiilor...