“Excelenţă, vă rog să daţi iertare vechiului dvs. servitor şi prieten credincios pentru că mi-am permis să vă deranjez… A fost vrerea lui Dumnezeu ca eu să ajung aici director muzical şi cantor la şcoala Sf. Toma, cu toate că la început mi s-a părut foarte straniu, văzând că din capelmaestru am devenit cantor..."

Selecţiuni dintr-o lungă scrisoare trimisă de Sebastian în 28 octombrie 1730 vechiului său coleg din scoala latină de la Ohrdurf ... Georg Erdmann care era la Danzig.

În virtutea vechii prietenii – ne amintim de cel cu care plecase în adolescenţă spre a se profesionaliza, graţiei vocii deosebite, în şcoala de la Lunneburg. Se pare că mai corespondaseră la vremea când Sebastian se afla la Weimar şi Kothen...

“Slujba mea de azi – mai arată eroul nostru în această epistolă – îmi aduce aproape 700 de taleri, iar dacă au loc mai multe înmormântări decât “ordinairement” (adică “de obicei”) atunci “accidentia” (veniturile) se măresc în chip corespunzător; dar în împrejurări normale, acestea scad. Astfel, de pildă, în anul trecut am pierdut la înmormântările obişnuite accidentia în valoare de peste 100 de taleri. În Turingia pot să ies la capăt cu 400 de taleri, mai uşor decât aici cu o sumă dublă, din cauza vieţii extreme de scumpe…”

Noi putem acum să speculăm că prea ocupat cu activitatea de la Collegium Musicum pentru care începuse – cum făcuse în anii anteriori privitor la completarea necesarului de cantate – acum să adune material specific acestor manifestări. Poate acestui fapt datorăm apariţia Concertului BWV 1044 pentru flaut, vioară şi clavecin...

... Mai scrisese în vară două cantate pentru o ocazie particulară – aniversarea la bicentenar a Augustanei, adică a momentului în care Împăratul Carol al V-lea al Imperiului Roman îi chemase pe prinţii din teritoriile libere ale Germaniei să-şi arate convingerile religioase în încercarea unei unificări religioase şi politice pe cuprinsul impreiului, cu scopul de a se uni în faţa ameninţării invaziei turceşti.

... Am apelat la multe citate pentru acest episod din viaţa Cantorului înţelegând importanţa crucială pentru viaţa lui a acestei secvenţe de existenţă, la acel moment în care, după toate câte făcuse pentru bunăstarea artistică a oraşului, se vedea atacat nu doar în profesie, ci în fibra lui familială, însemnând starea materială.

... O rază de lumină se ivise odată cu angajarea lui Gesner, bibliotecarul de la Weimar, despre care am vorbit anterior. Cunoscându-se şi respectându-se reciproc, se părea că pentru Sebastian începe o nouă epocă la Tomasschule…