Odată cu sfârşitul deceniului al treilea, se zice că Sebastian încheie prima lui perioadă de Cantorat în oraşul pe care însuşi l-a ales, intrând într-o nouă epocă. Se mai zice că acum apare o criză stilistică…

... După cercetările de – deja – secole, începând din iunie 1729 şi până la Crăciun, Sebastian nu a mai scris nici o lucrare destinată anului liturgic. Sau dacă a făcut-o, oricum nu s-a păstrat nimic. Însăşi piesa cântată în duminica de 25 decembrie se afla cel puţin la a treia interpretare, ea fiind compusă probabil cu aproape 15 ani mai devreme, la Weimar, acea cantată (una dintre primele ale lui Sebastian) despre care se crede că ar fi fost scrisă încuiat într-o cameră de hotel, la comanda pastorului Johann Michael Heineccius care ar fi conceput special textul.

... Se mai dă ca posibilă perioadă de apariţie a unei superbe cantate corale cea cuprinsă între anii 1728-1731. Destinată unui serviciu religios nupţial ea abundă în tonuri vesele, marcate de ritmuri de dans, cele 9 părţi parcă ar dori să transpună în cheie vocal-instrumentală ceea ce Sebastian pusese de atâtea ori în partiturile de atmosferă intimă – suitele instrumentale.

... Nu pare în nici un fel că Sebastian se află într-o perioadă de răscruce în viaţa lui marcată de conflicte din ce în ce mai afirmate cu superiorii săi. Nu contează ce făcuse în ultimii 7 ani pentru comunitatea lor! Contează că după părerea lor, nu-şi îndeplineşte sarcinile atribuite prin contract, că nu se ocupă de elevi, că…. Dar mai bine să lăsăm pe episoadele următoare descifrarea acestei perioade de cumpănă din viaţa  compozitorului Johann Sebastian Bach.