Mai bine de un veac după ce Sebastian scrisese pentru orgă Preludiul şi fuga BWV 544, unul dintre împătimiţii muzicii lui, pianistul, compozitorul şi profesroul Franz Liszt a purces la travaliul de transcriere pentru pian a mai multor asemenea opusuri pentru a oferi contemporanilor posibilitatea ascultării capodoperelor necunoscute încă, dar şi elevilor de a studia şi înţelege arta ultimului mare creator baroc. Este ceea ce s-a tot auzit în împletire cu originalul pentru orgă, acesta din urmă produs al anului 1728. Căci ne-am apropiat în povestea noastră de acest al 43-lea an al vieţii lui Sebastian. Un an în care apar două asemenea lucrări.

Ne-am ocupat în acest episod de câteva opusuri pentru claviaturi create de Sebastian în acest 1728. Un an, de altfel destul de sărac în noi achiziţii în ceea ce priveşte opera Cantorului. Poate că deja se afla într-o perioadă în care neînţelegerile cu superiorii îl marcau profund pe el, cel care se străduise să aducă noi soluţii pentru ca slujbele din cele 4 biserici ca şi de la Universitate, sau din bisericile Sf. Ioan şi Sf. Pavel să fie mai interesante, mai frumos ambientate prin cantatele ce alcătuiseră deja 3 cicluri.

Adăugase repertoriului general câteva opusuri profane, pentru diverse ocazii – căsătorie, onomastică, celebrare – cu toate că nu fusese la fel de prolific ca înainte. Mai mult, sursele păstrate nu ne mai luminează cu privire la ceea ce ar fi putut oferi credincioşilor în perioada Crăciunului, a Anului Nou, a Bobotezei… În schimb, mai adaugă pentru începutul de februarie o cantată profană: Cantata Ich nin in mir vergnügt BWV 204.

Nu s-au păstrat decât fragmente din această lucrare a cărei destinaţie exactă este stabilită ca nunta lui Johann Heinrich Wolff şi a Susannei Regina Hempel. Este o parodie veselă – cum apare din text. Din ştimele pentru sopran şi alto cei interesaţi au aflat de unde se “împrumutase” Cantorul...

Această arie de sopran fermecătoare, invocând fericirea, bucuria, celesta mulţumire şi atmosfera relaxată încheie cantata BWV 204, atestată ca fiind prezentă şi în ştima rămasă, cum spuneam, doar fragmentar ca primă achiziţie în acest gen, pentru anul 1728… Cum continuă acesta?!? Vom afla în episodul viitor...