ACUM:
1.00
Notturno
produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 7.00 Musica viva Matinalul altfel marca Radio România Muzical.
Apoi: 9.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

Muzici tradiționale Înapoi la: Emisiuni

Unire și unitate, cultură și identitate: ființa spirituală a neamului românesc

Bookmark and Share
Publicat: Marți, 27 Noiembrie 2018 , ora 19.00

În prima parte vom asculta câteva semnale sonore prin intermediul instrumentelor din categoria buciumului, care fac parte din cultura tradițională românească de tip carpatic (cu variantele lor: tulnicul, în Munții Apuseni și buciumul, în Muntenia de nord-est și în Munții Vrancei). Acestea au denumiri regionale precum bușin, în Carpații Răsăriteni, trâmbiță, în Bucovina, trâmbită sau trâmbghită, în Maramureș și Oaș. De asemenea, ele constituie o familie unică, deoarece sunetele sunt generate prin rezonanța naturală, iar „melodiile” sunt construite pe sunetul fundamental și pe câteva dintre armonicele lui superioare.

Vom contiunua apoi călătoria cu repertoriul celor mai simple instrumente tradiționale, încadrate în organologia folclorică drept pseudoinstrumente (deoarece au la bază elemente naturale, aflate la îndemână: fire de iarbă, frunze, paie, solzi de pește sau bucăți de lemn), apte să emită sunete cu înălțimi și timbralități diferite. Vom auzi cum o doină cântată din frunză poate să genereze răspunsuri nebănuite ale naturii și a întregii firi, ca un imperceptibil „efect al aripii de fluture”, care să pună în mișcare întregul univers. După ce vom asculta doine cântate din frunză vom avea în centrul atenției instrumentele din familia fluierului: fluiere mari și mici, cu dop și fără dop, cavale și tilinci, cu producere a sunetului prin segmentarea coloanei de aer – în cazul fluierelor – sau prin rezonanța naturală – în situația tilincilor.

În ultima parte urmărim unul dintre primele cântece revoluționare din spațiul românesc, datând de la începutul veacului al XIX-lea: „Mugur, mugurel”, o piesă care se încadrează în specia liricii „de haiducie”, care s-a folclorizat în timp, ajungând la noi prin diverse variante, până la jumătatea secolului al XX-lea. Cântecul a fost consemnat de Anton Pann în notație psaltică – o notație exclusiv vocală, care are capacitatea de a reda foarte exact melismele și ornamentele, atât din muzica de tradiție bizantină, cât și din folclor.

Vă invit să urmăriți această ediție, care încheie ciclul de emisiuni „Muzici tradiționale”, dedicat ținuturilor românești, pentru a sărbători Ziua Națională a României și Anul Centenar al Marii Uniri, la Radio România Muzical, marți 27 noiembrie 2018, de la ora 19.