Joi, 12 octombrie 2023, ora 19.00

Sala de concerte "Enescu - Bartók"

CONCERT SIMFONIC

Eleganță și Pasiune

Dirijor: Andrej Vesel

Solist: Ioan Dragos Dimitriu - Pian

În program:

G. Verdi: Uvertura operei Nabucco

S. Rahmaninov: Rapsodie pe o temă de Paganini

*** (pauză)

W. Lutosławski: Concert pentru orchestră

Intrada: Allegro maestoso

Muzica clasică poate fi asociată oricând cu eleganța. Timp de secole a fost genul de muzică ascultat la curțile nobiliare, iar moștenitorii coroanei, precum și majoritatea fetelor din familiile regale învățau să cânte la pian. Ascultată în saloane, la baluri, la evenimente importante ale familiilor de nobili, mereu muzica clasică a inspirat eleganță. Însă pentru ca aceasta să se nască, a fost nevoie întotdeauna de muzicieni pasionați, compozitori, care să îi dea viață. La curți au existat mereu compozitori angajați, care scriau în funcție de cererea primită sau alții care aveau libertatea să compună după propriul plac. Astfel, muzica clasică este cea care îmbină atât de frumos "Eleganța și pasiunea". Concertul cu titlul deja dezvăluit va avea loc joi, 12 octombrie, la ora 19.00, la sala de concerte "Enescu - Bartók". Dirijorul Andrej Vesel, alături de pianistul Ioan Dragoș Dimitriu vor fi cei care vor aduce eleganța de la curțile nobiliare din Italia, Imperiul Țarist și Polonia. Pasiunea lui Verdi în ceea ce privește compoziția a fost renăscută prin opera "Nabucco", după o perioadă în care compozitorul renunțase la scris din cauza unor traume familiale. Uvertura operei va fi cea care va deschide concertul orădean. Eleganța și pasiunea se pot contopi, atunci când este vorba de muzică, chiar și îmbinând două gândiri diferite: cea a unui compozitor rus de secol XX, Sergei Rahmaninov, cu cea a unui italian din secolul XIX, Niccolò Paganini. Această contopire a rezultat în lucrarea "Rapsodie pe o temă de Paganini" de Rahmaninov. Ultima lucrare din concert se apropie și mai mult de zilele noastre. Dacă Frédéric Chopin a fost compozitorul polonez cel mai apreciat, pasiune pentru muzica clasică a fost continuată și de cei care au urmat. Din școala de compoziție poloneză s-a ridicat un alt compozitor, care a scris lucrări strălucite, una dintre acestea fiind cea care va închide concertul orădean: "Concertul pentru orchestră" de Witold Lutosławski.

"Nabucco" este prescurtarea titlului "Nabucodonosor", operă italiană în patru acte, compusă în anul 1841 de către Giuseppe Verdi, pe un libret de Temistocle Solera. Libretul se bazează pe mai mule cărți biblice, precum și pe piesa de teatru a lui Auguste Anicet-Bourgeois și Francis Cornu. De asemenea, baletul simplificat a lui Antonio Cortese cu același titlu, l-a inspirat pe Solera. Cu numele de "Nabucodonosor", opera s-a cântat pentru prima dată la Scala din Milano la 9 martie 1842.

Succesul primei opere scrise de Verdi, "Oberto", l-a îndemnat pe impresarul de la Scala, Bartolomeo Merelli, să îi ofere un contract compozitorului pentru a scrie încă două lucrări. Însă, cea de-a doua operă, "Un giorno di regno" (O zi rege), a fost un total eșec. Opera a fost finalizată în 1840, după o perioadă de doi ani, în care Verdi își pierduse ambii copii și apoi pe soția sa. Aceste tragedii, precum și eșecul lucrării, l-au adus pe Verdi în punctul în care a hotărât să nu mai compună niciodată. Impresarul de la Scala a fost cel care l-a convins să încerce să mai scrie încă o operă, înmânându-i libretul la "Nabucco". Următoarele decenii au fost marcate de compozițiile verdiene, ajungând poate cel mai mare compozitor de operă din toate timpurile.

Prin urmare, "Nabucco" este opera care l-a lansat pe Verdi și l-a făcut cunoscut pentru totdeauna. El însuși a declarat faptul că "aceasta este opera cu care cariera mea artistică a început efectiv. Chiar dacă m-am confruntat cu multe dificultăți, este cert faptul că Nabucco s-a născut sub o stea norocoasă".

Subiectul operei reprezintă istoria evreilor atacați și exilați din țara lor natală de către Regele Babilonian Nabucco (Nebuchanezzar al II-lea). Cel mai cunoscut fragment din operă este "Corul Sclavilor" ("Va, pensiero, sull'ali dorate" - Zboară, gândule, pe aripi de aur). Alături de acesta, și uvertura este prezentată frecvent în concerte, ca piesă independentă. Aceasta este compusă din mai multe teme care apar în operă, incluzând "Corul Sclavilor", precum și muzica de război pe care israeliții îl condamă pe Ismaele pentru trădarea sa. Muzica din "Nabuco" este caracterizată prin ritmuri energice, marșuri, dar și momente lirice în contrast, care invocă pacea.

"Rapsodie pe o temă de Paganini, op. 43" este o lucrare concertantă pentru pian și orchestră, scrisă de Sergei Rachmaninov într-o formă monopartită. Compozitorul rus a compus lucrarea în vara anului 1934, mai exact între 3 iulie și 18 august, când se afla la vila sa, "Senar" din Elveția. Fiind un pianist desăvârșit, Rahmaninov a interpretat lucrarea la premiera din 7 noiembrie 1934 la Opera din Baltimore, Maryland, alături de Orchestra Philadelphia și dirijorul Leopold Stokowski. În aceeași formulă a fost înregistrată pentru prima dată lucrarea la RCA Victor's Trinity Church Studio din Camden, New Jersey, la o lună după premieră, chiar în Ajunul Crăciunului.

Piesa conține 24 de variațiuni, inspirate din "Capriciile pentru vioară" de Niccolò Paganini, lucrare care a inspirat numeroși compozitori. Cea mai cunoscută este variațiunea cu numărul 18, selectată frecvent pentru a fi interpretată separat în concerte. Cu toate că lucrarea lui Rahmaninov este scrisă într-o singură mișcare, fără pauze, aceasta poate fi împărțită în trei secțiuni. Acestea pot să corespundă cu cele trei mișcări ale genului de concert: până la variațiunea 10 este prima parte, variațiunile 11-18 pot fi comparate cu secțiunea mediană lentă, iar cele rămase, 19-24 reprezintă fragmentul final.

Așa cum s-a putut observa mai sus, variațiunea cu numărul 18 este cea mai cunoscută. Ea se bazează pe o inversiune a liniei melodice din tema lui Paganini. Cu alte cuvinte, tema în la minor este cântată în Re bemol major, cu câteva modificări. Chiar Rahmaninov a recunoscut faptul că această variațiune este esența lucrării. Alături de variațiunea 18, trebuie menționată și ultima, cu numărul 24. Aceasta este mult mai jucăușă decât toate celelalte, finalizându-se cu un glissando, înainte ca tema originală să fie citată din nou în ultima măsură. Datorită vitezei de interpretare și a salturilor, variațiunea 24 prezintă o reală dificultate tehnică pentru pianist. Înainte ca premiera mondială a lucrării să aibă loc, Rahmaninov se temea cumplit de faptul că nu va face față acestui moment muzical, el având oricum o anxietate atunci când se afla pe scenă. Compozitorul își stabilise o regulă proprie de a nu mai consuma alcool, dar la sugestia prietenului său, Benno Moiseiwitsch, a băut un pahar de "crème de menthe", o băutură alcoolică dulce pe bază de mentă, pentru a face față interpretării. Băutura era ținută de către pianist sub pian, pentru a-și calma emoțiile. Interpretarea lui Rahmaninov a fost un real succes, ceea ce a dus la obiceiul de a consuma mereu această băutură înaintea fiecărei apariții cu "Rapsodia pe o temă de Paganini". Mai mult de atât, lucrarea a fost denumită popular "Variațiunea Crème de Menthe".

Witold Roman Lutosławski a fost un compozitor și dirijor polonez, care a trăit între 25 ianuarie 1913 și 7 februarie 1994. Este considerat unul dintre cei mai importanți compozitori din secolul XX, precum și unul dintre cei mai cunoscuți compozitori polonezi, alături de Karol Szymanowski și Frédéric Chopin. Compozițiile sale cuprind genul simfonic, concertant și cameral. Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără cele 4 simfonii, "Variațiunile pe o temă de Paganini" (1941), "Concertul pentru Orchestră" (1954) și "Concertul pentru violoncel" (1970).

Lucrarea aflată pe programul Filarmonicii de Stat Oradea, "Concertul pentru Orchestră" a fost scrisă între 1950-1954 la inițiativa directorului artistic al Filarmonicii din Varșovia, Witold Rowicki, căruia i-a fost și dedicată. Este scrisă în trei părți și constituie încununarea stilului folcloristic abordat de Lutosławski. Acest stil este inspirat din regiunea Kurpie, aflată în nord-estul Poloniei. Până la "Concertul pentru Orchestră", compozitorul a scris piese de inspirație folclorică pentru diferite instrumente solo sau în formații: pian, clarinet și pian, muzică de cameră, orchestră, voce și orchestră. Experiența sa a culminat apoi în cea mai mare lucrare de până atunci: "Concertul pentru orchestră". Acesta se diferențiază de lucrările precedente, nu doar prin faptul că este mai extins, dar și prin faptul că inspirate din folclor sunt doar temele melodice. Compozitorul aduce această matriță tradițională într-o realitate diferită, conducând spre noi armonii, adăugând linii contrapunctice atonale și transformându-le chiar în forme neo-baroce.

Cele trei părți ale lucrării sunt: Intrada: Allegro maestoso - o uvertură bitematică extinsă, care începe într-un ostinato de 9/8. Partea a doua, "Capriccio notturno ed Arioso: Vivace" este un capriccio aerisic, un scherzo de virtuozitate, tema principală fiind intonată la vioară, urmată de restul corzilor și instrumentele de suflat din lemn. Urmează apoi un Arioso expresiv, inițiat de către alămuri. Repriza capriccio-ului este redată de către violncel și harpă. Se încheie cu sonoritățile agresive ale tobelor, contrabași și clarinet-bas. Ultima parte este "Passacaglia, Toccata e Corale: Andante con moto - Allegro giusto", prin urmare se împarte la rândul ei în trei secțiuni. Passacaglia este un set de variațiuni pe o temă lărgită, interpretată de contrabași, urmată de o Toccata dinamică și de o corală instrumentală. Cea de-a doua reiterare a Coralei produce un final solemn pentru construcția monumentală, material care este împrumutat din compilația etnologului polonez Oskar Kolberg din secolul XIX. Concertul se încheie cu un climax care întregește toată orchestra.

Premiera lucrării a avut loc la Varșovia, în 26 noiembrie 1954 și a fost cea care l-a făcut cunoscut pe Lutosławski în Occident. Totuși, compozitorul a abordat stilul Aleatorismului după 1960 și s-a distanțat astfel de "Concertul pentru orchestră". Cu toate acestea, l-a dirijat la Copenhaga în august 1967.

Ioan-Dragoș Dimitriu s-a născut la Brașov în anul 1991 și a început studiul pianului la vârsta de 6 ani, fiind îndrumat de către prof. univ. dr. Corina Ibănescu. În anul 2010 a fost admis la Universitatea de Muzică și Arte Dramatice din Viena, unde a lucrat sub îndrumarea profesorilor Martin Hughes și Stefan Arnold. Debutul său internațional a avut loc cu un an mai târziu la sala Filarmonicii din Berlin, unde a interpretat Concertul Nr. 5 "Imperialul" de Ludwig van Beethoven. Printre aparițiile sale internaționale trebuie menționat concertul din 5 decembrie 2018 susținut alături de Orchestra Konzerthaus Viena, în care a interpretat "Rhapsody in Blue" de George Gershwin. Cariera sa internațională a fost încununată de premii obținute în calitate de solist sau membru în diferite ansambluri camerale, printre care se numără 25 de premii I la concursuri internaționale, precum "Pietro Argento" International Piano Competition din Italia sau Casino Austria Rising Stars Award la Viena. Dragoș Dimitriu a concertat alături de majoritatea orchestrelor din România, sub bagheta unor dirijori de renume, precum Ilarion Ionescu-Galați, Horia Andreescu, Tiberiu Soare și alții.

În ultimii ani, pianistul și-a propus să susțină artiștii din generația tânără, fondând agenția de impresariat Aegeria Artists Management la Viena, precum și Transylvanian International Piano Competition la Brașov. În plus, este fondatorul orchestrei de tineret Ton der Jugend Symphonie Orchester din Viena. În anul 2019 fondat Festivalul TAMTAM la Brașov, alături de pianistul Horia Mihail. Din septembrie 2020, Ioan-Dragoș Dimitriu a fost numit Manager al Filarmonicii din Brașov.

Andrej Vesel s-a născut în capitala Croației, Zagreb și a început formarea muzicală cu studiul pianului. În anul 2015 a absolvit Academia de Muzică din Zagreb, unde a studiat cu celebrul pianist Vladmiri Krpan. În continuare a urmat cursurile de Dirijat Orchestră cu Johannes Wildner la Universitatea de Muzică din Viena, la încheierea studiilor susținând un concert cu Vienna Radio Symphony Orchestra la "Sala de Aur" de la Musikverein, Viena. În paralel cu cursurile de dirijat-orchestră, a absolvit și cursul de dirijat coral cu maestrul Alois Glaßner. De asemenea, a participat la masterclass-uri susținute de personalități artistice, precum Marin Alsop, Riccardo Chailly, Christian Ehwald, Peter Eötvös, Uroš Lajovic, Andres Orozco-Estrada, Jukka-Pekka Saraste și alții.

În anul 2017, Andrej Vesel a fondat propria sa orchestră, împreună cu pianistul Ioan-Dragoș Dimitriu, aceasta fiind denumită "Ton der Jugend Symphonieorchester Wien", care are apariții regulate la Wiener Konzerthaus. În calitate de dirijor, Vesel s-a aflat deja la pupitrul unor orchestre importante din Palestina, Germania, Slovenia , precum și în România la Brașov, Oradea, Satu-Mare și Sibiu. În momentul de față, Andrej Vesel este deținătorul bursei croate "Večernjakova domovnica" la categoria muzică și a Bursei "Richard Wagner" pentru Festivalul din Bayreuth, Germania.