Alberto Ginastera, un autor pregnant al muzicii secolului XX, s-a inspirat la început din tradițiile sonore pitorești ale Argentinei sale natale. Talentul evident al copilului venit pe lume în 11 aprilie 1916 s-a afirmat de timpuriu, iar ambientul muzical din Buenos Aires a oferit un cadru adecvat evoluției acestui artist care, în ultima parte a vieții, prefera ca pronunția numelui său să respecte originea catalană a tatălui lui: Ginastera. Așadar, catalan după tată și cu rădăcini italiene din partea mamei, dar evident... argentinian prin muzica făurită!

Alberto Ginastera a studiat întâi la unul dintre conservatoarele din Buenos Aires, apoi la cel Național din capitala Argentinei și a devenit el însuși profesor. A beneficiat apoi și de premiul Guggenheim care i-a permis să trăiască în 1946-1947 în Statele Unite. S-a întors pe meleagurile natale, a pus bazele unei școli, a înființat societatea compozitorilor din țara sa, a impulsionat creația multor autori, printre aceștia aflându-se și Astor Piazzolla. Extrem de exigent cu sine însuși, creatorul a distrus multe dintre paginile scrise în tinerețe, dar și mai târziu, ceea ce explică numărul destul de redus de lucrări pe care avem prilejul de a le cunoaște astăzi.

Muzicanul (care și-a petrecut ultima parte a vieții în Elveția) și-a împărțit el însuși creația în 3 etape distincte: prima - a naționalismului obiectiv - cuprinde lucrările realizate până în 1947; a doua (reflectată în paginile următorilor 7 ani) este cea a "naționalismului subiectiv" în care trimiterile spre tradiția muzicală a Argentinei sunt mult mai discrete, filtrate prin rafinamentul propriei imaginații creatoare, iar ultima perioadă componistică este cea în care autorul ilustrează apropierea sa de neo-expresionism, el afirmând că a fost influențat de supra-realismul romantic al lui Arnold Schonberg sau Alban Berg, adoptând atonalismul și, adesea, o tentă tragică a expresiei.

Fila de calendar din 11 aprilie, la ora 11.30, vă aduce în atenție mai ales sugestiile muzicale sud-americane din creația acestui autor stins din viață la Geneva, în iunie 1983.

Foarte cunoscută este Suita "Estancia", ale cărei pagini au fost extrase din materialul sonor scris în 1941 pentru baletul comandat de o companie coregrafică din New York. Urma să includă și momente vorbite și altele cântate pe parcursul celor 5 tablouri ale unui singur act. Cum acel colectiv s-a desfințat înainte de premiera lucrării, Ginastera a realizat o suită de concert care reprezintă și astăzi un punct de atracție al repertoriului simfonic, cu trimiteri evidente spre peisajul sonor sud-american, căci lucrarea evocă scene din viața celebrelor ferme argentiniene. Bagheta lui Gustavo Dudamel subliniază spectaculozitatea acestei muzici. "Dansurile creole" pentru pian au o "culoare" pitorească, pendulând între poezie și exuberanță, iar atmosfera specială din "Concertul pentru harpă și orchestră" evocă modernitatea în viziunea componistică a autorului argentinian.