Arhivă : Cronici Înapoi

Muzică modernă în Studioul de Operă al Universității Naționale București

Publicat: luni, 21 Martie 2011 , ora 14.47

Foarte mult public și foarte mulți tineri au aplaudat intrarea membrilor ansamblului Propuls în Studioul de Operă al Universității Naționale București, duminică, 20 martie 2011. Motivul - un concert de muzică modernă; da, ați auzit bine, lumea s-a înghesuit la propriu să prindă un loc pe scaun la un astfel de concert. Ansamblul Propuls, dirijat de Alexandru Solonaru, a prezentat aseară în primă audiție românească cinci din cele opt lucrări care alcătuiesc ciclul Roza vânturilor - piese pentru orchestră de salon de Mauricio Kagel.

Ordine și nedumerire simultan

Muzica aceasta este foarte plăcută și foarte stranie. O călătorie în care muzicile autentice, tradiționale, ale unor diverse popoare, de la Caraibe la Cuba și Anzi, sunt "așezate" pe un aparat instrumental care fie le lărgește, fie le comprimă. Senzația auditivă este că, deși înălțimea sunetelor ar fi cea corectă din punct de vedere tehnic - degetul apasă coarda sau clapa acolo unde trebuie - rezultatul este puțin "pe alături". Impresia pe care ți-o lasă este simultan de ordine și de nedumerire, ca și când acțiuni obișnuite, cotidiene, ar fi executate de o persoană care și-a pierdut echilibrul - cam ca unele personaje din nuvela "Sistemul doctorului Catran și al profesorului Pană" de Edgar Allan Poe: o normalitate aparentă de sub care răzbate ceva suprinzător, nu tocmai cum trebuie.

Produs armonic neobișnuit

Roza vânturilor de Mauricio Kagel m-a făcut să simt pe alocuri că așa se făcea muzica atunci când oamenii de-abia primiseră instrumentele, ele erau încă noi și nu prea știau cum să se poarte cu aceste unelte. S-au putut auzi alteori melodii foarte frumoase individual într-un produs armonic mai neobișnuit, ritmuri de dans ritual african, tarantelle sau sonorități de cafe-concert.

Ansamblul Propuls, alcătuit din 10 tineri muzicieni și dirijorul său, Alexandru Solonaru, au fost aplaudați și la finalul concertului, rechemați în scenă și ovaționați. Pentru interpretarea lor dată unei muzici moderne, părând facilă dar de fapt foarte greu de realizat, au meritat toate acestea.

Maria Monica Bojin