Ultimul concert al stagiunii Filarmonicii George Enescu a avut loc vineri, 2 iulie 2010, sub bagheta dirijorului Misha Katz şi având-o ca solistă pe Sofya Gulyak. Cunoscută pe plan internaţional ca fiind prima femeie care a câştigat Concursul internaţional de la Leeds, în 2009, tânăra solistă a interpretat la Bucureşti Concertul nr.1 pentru pian şi orchestră de Piotr Ilici Ceaikovski. Originea rusă a dirijorului şi a solistei şi-a spus şi ea cuvântul, patosul liric al concertului nefiind unul exacerbat, ci sensibil, calm, pe alocuri interiorizat.

Pentru atitudinea scenică a dirijorului am putea folosi, după cum ne-am obişnuit deja, termenul de extrovertit. Misha Katz combină gestica bogată cu trăirea intensă a muzicii, pentru a cărei exprimare orchestra pare a nu-i fi suficientă. Ansamblul îi răspunde însă prin nuanţe dinamice diversificate, dar şi prin sincronizarea ritmică şi expresivă cu solista. Sofya Gulyak îmbină cu succes raţiunea şi sentimentele, liricul şi dramaticul, tensiunea şi relaxarea, păstrând pentru finalul concertului o notă de strălucire şi luminozitate.

Profunzimea gândirii muzicale a lui Misha Katz ne-a cucerit şi în partea a doua a serii, prin interpretarea Simfoniei I "Titanul" de Gustav Mahler. Fiecare dintre cele patru părţi a avut o notă dominantă: construcţia atentă a frazelor, contrastele timbrale şi dialogurile instrumentale în partea I, energia şi cumulul său în partea a II-a, interiorizare şi dramatism în partea a III-a şi izbucnirea întregii tensiuni în finalul plin de virtuozitate instrumentală.

Am păstrat pentru concluzie laudele adresate orchestrei, remarcabilă atât din punct de vedere tehnic, dar şi expresiv, pentru că a făcut faţă unui dirijor ale cărui mişcări dansante nu sunt întotdeauna uşor de înţeles. Nu ştiu dacă publicul a apreciat mai mult concertul sau prestaţia scenică a lui Misha Katz, cert este că finalul stagiunii Filarmonicii George Enescu a fost unul plin de succes.