ACUM:
1.00
Notturno
produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 7.00 Musica viva Matinalul altfel marca Radio România Muzical.
Apoi: 9.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

Arhivă : Cronici Înapoi

Două prime audiții, în interpretarea Orchestrei de Cameră Radio

Bookmark and Share
Publicat: vineri, 11 Iunie 2010 , ora 9.04

O seară de miercuri și un public nu prea numeros, dar dornic să asiste la un nou concert programat în Studioul "Mihail Jora" - aceasta a fost prima impresie pe care am avut-o cu prilejul programului oferit în seara de 9 iunie 2010 de membrii Orchestrei de Cameră Radio - program alcătuit din două lucrări prezentate în primă audiție românească. Selectate de dirijorul Amaury du Closel, deja bine cunoscut dumneavoastră, opusurile incluse în program au fost Suita de dansuri op. 30 de Ernst Toch și opera în concert Împăratul Atlantidei de Viktor Ullmann, ai cărei soliști au fost cinci muzicieni francezi.

Ce au avut în comun cele două lucrări muzicale - în afara aurei de mister și tragism datorată mesajului îndreptat împotriva Holocaustului? O permanentă oscilație între atmosfera întunecată pe care o dă prezența morții și încrederea în viață - sentimente subliniate preponderent în plan armonic. Totodată, caracterul sinuos al ludicului sumbru din Suita op. 30 de Ernst Toch s-a împletit permanent cu contraste timbrale, distanța dintre melodia flautului în registrul acut și cea a contrabasului, din registrul grav, fiind doar un exemplu în acest sens.

Satira îndrăzneață la adresa situației politice din perioada Holocaustului, opera Împăratul Atlantidei de Viktor Ullmann a uimit publicul atât prin efectele timbrale moderne - compozitorul include în partitură utilizarea unei portavoce - cât și prin obsedanta formulă ostinată susținută de corzile grave și preluată ulterior și de celelalte partide ale orchestrei. Melancolia, dar și unele accente romantice au "explodat" în finalul lucrării într-un Vals - mai întâi exaltat, apoi ezitant - ca o amintire luminoasă a unui timp deja uitat.

Alexandra Cebuc