"The Nutcracker and I" este titlul spectacolului ce va fi prezentat marți, 19 decembrie, de pianista Alexandra Dariescu, la Teatrul de Operetă și Musical "Ion Dacian" din capitală.

Alexandra Dariescu, pentru început v-aș ruga să ne spuneți cum a luat naștere acest proiect - The Nutcracker and I , pe care-l veți prezenta pentru prima dată publicului din România.

Această ideea a venit acum vreo zece ani, când un băiețel m-a întrebat, la unul dintre proiectele de educație pe care le făceam, ce-mi imaginez când interpretez o piesă. Și cred că fiecare dintre noi, artiștii, are o poveste în spatele fiecărei lucrări pe care o interpretează. Și atunci mi-a venit ideea aceasta de a îmbina muzica clasică live cu balet live și cu animații digitale pentru a clădi punți pentru generația tânără.  Tinerii sunt atât de atașați de tot ce e vizual și, în momentul acela, mi-a venit o idee, dar a fost un proces foarte lung, pentru că o idee se poate destrăma foarte ușor. Îți trebuie foarte multă perseverență și încredere și în tine și în proiectul pe care vrei să-l aduci la viață. Și, bineînțeles, a durat foarte, foarte mult să găsesc echipa care trebuie. Dar cred că ținta mea,  a fost tot timpul de a atrage generația tânără în sala de concerte, de a face muzica clasică mai accesibilă și de construi punți pentru cei care probabil nu au fost niciodată în săli de concerte.

În conceptul acestui spectacol se regăsește și propria dumneavoastră poveste. Așa este?

Da. Acest proiect are foarte multe detalii autobiografice, începând cu prima imagine - este o fetiță cu o fundă mare și asta eram eu când eram micuță, cu un vis de a deveni pianistă concertistă. Apoi eu devin Clara, în partea principală a poveștii "Spărgătorul de nuci". Sunt foarte multe detalii în ceea ce privește călătoria acestei fetițe care îndrăznește să viseze,  o fetiță care este foarte deschisă la a cunoaște, a se dezvolta personal, a nu renunța, a munci foarte mult. Și, folosind povestea "Spărgătorului de nuci", la sfârșit, în sfârșit îmi trăiesc visul și devin o pianistă concertistă. 

Pentru că vorbim despre un spectacol multimedia complex, la ce se poate aștepta publicul să vadă pe scenă? Este ceva cunoscut sau va fi o experiență total nouă de spectacol?

E o experiență absolut nouă, care nici până acum nu a fost făcută nicăieri în lume. Din acest motiv este așa o cerere mare. Este al șaptelea an când mergem în turneu. Am colindat întreaga lume cu acest proiect. Este un spectacol pentru toate vârstele. Cred că acesta a fost unul dintre cele mai frumoase sentimente pe care le-am trăit în acești șapte ani - găsim trei sau chiar patru generații din aceeași familie la același recital de pian.

Bineînțeles, muzica este cea mai importantă și sunt cincisprezece aranjamente extrem de virtuoze pentru pian. Am ales cele mai cunoscute piese din baletul "Spărgătorul de nuci".

Avem un ecran pe care tot timpul îl aducem cu noi în turneu, dar pe acest ecran sunt proiectate animațiile digitale care interacționează cu balerina și cu mine.

Toată ideea și proiectul au pornit de la mine și apoi a durat cam un an și ceva să găsesc echipa potrivită. Am vorbit cu atât de multe companii de animație și până la urmă am făcut o alegere, cred eu, cea mai bună cu compania "Yeast Culture" din Marea Britanie (stabiliți la Londra). La început, a fost un proces foarte interesant pentru că au crezut în această idee și, într-un fel sau altul, au înțeles conceptul. Dar bineînțeles că a fost un proces foarte detaliat care s-a schimbat pe drum foarte mult. Dar am lucrat cu mai mult de 55 de animatori din întreaga lume, pentru că totul este desenat de mână. Asta am vrut absolut de la început, pentru că dacă era totul făcut pe calculator, mișcările nu ar mai fi avut umanitatea și muzicalitatea la care speram. Tot spectacolul este făcut ca să nu-ți dai seama ce e real și ce e magic. Este o combinație atât de frumoasă când balerina Clara dansează cu Prințul sau cu Sugar plum fairies, sau cu ceilalți dansatori... nu-ți dai seama ce e real și ce e ireal. Iar această companie de animații digital a fost foarte deschisă și a îmbrățișat acest proiect ca și cum ar fi fost al lor.

V-aș ruga să ne oferiți câteva detalii despre artiștii care vor fi pe scenă alături de dumneavoastră!

Nu suntem mulți. Pe scenă vor fi numai balerina și cu mine. Este, într-un fel, cel mai minimalist "Spărgător de nuci" care poate exista, dar toate celelalte personaje din poveste sunt animate digital. Deci, într-un fel, arată ca niște holograme, dar nu sunt holograme... e un concept foarte frumos care, efectiv, în momentul în care stai în mijlocul sălii și te uiți și sunt culori atât de frumoase și toate background-urile se schimbă la fiecare piesă... acest proiect te ia într-o călătorie. Acest spectacol este de numai 50 de minute. Deci, și pentru cei mici e o durată perfectă. Nu avem pauză. Pur și simplu, povestea este foarte compactă și la subiect, foarte ușor de urmărit.  Este o poveste foarte simplă, care te face să zâmbești, te face să visezi. Totul este frumos!

Cine semnează aranjamentele muzicale?

Avem patru compzitori. Am folosit aranjamente de Mikhail Pletnev; toată lumea îl știe ca un mare pianist și dirijor, dar a și aranjat această suită "Spărgătorul de nuci". Apoi, avem câteva aranjamente de Stefan Esipoff, de Percy Grainger și l-am comisionat pe Gavin Sutherland, care este directorul de la English National Opera și English National Balet din Londra, să aranjeze câteva piese. 

Care sunt cele mai mari provocări logistice în ceea ce privește organizarea acestui spectacol?

În primul rând, cel mai simplu lucru este faptul că suntem  trei artiști care mergem în turneu și punem pe scenă acest minunat spectacol. Logistic, e un spectacol ușor pentru că avem nevoie de o sală foarte întunecată, de un proiector foarte bun, de o podea de dansat, bineînțeles un pian și restul îl aducem noi. Din acest punct de vedere, este foarte ușor de mers în turneu și așa a și fost conceput acest proiect, un proiect de turneu.

 Au fost șapte ani de turnee în întreaga lume care ne-au adus atât de multă bucurie, dar, în general, nu am avut povocări extraordinar de mari. Din punctul meu de vedere, e un tur de forță în ceea ce privește interpretarea lucrărilor, pentru că este un scris foarte, foarte virtuoz. Toată orchestrația e pusă numai pentru pian. Totul trebuie făcut cu precizie, în detaliu și cu foarte mare atenție la absolut fiecare amănunt.