Concertele din 4 și 5 mai de la Ateneul Român au fost organizate cu sprijinul Institutului Italian de Cultură, pe care îl conduceți. Astfel, revin în România dirijorul Donato Renzetti și chitaristul virtuoz Aniello Desiderio. Cum au fost aleși interpreții, doamnă Laura Napolitano?

Sunt foarte bucuroasă și mândră să fiu parteneră a acestor două evenimente ce vor avea loc la Ateneul Român. De fapt, nu eu i-am ales pe cei doi muzicieni, ci aceștia au fost propuși de directorul Filarmonicii „George Enescu". Noi suntem foarte bucuroși că instituția a făcut această alegere deoarece dirijorul Donato Renzetti și chitaristul Aniello Desiderio sunt niște muzicieni foarte buni, membri importanți ai lumii muzicale italiene. Donato Renzetti este un dirijor de renume, care a condus numeroase orchestre din toată lumea, iar chitaristul Aniello Desiderio a concertat alături de orchestre importante. Consider că vor avea o evoluție frumoasă împreună.

Programul celor două seri cuprinde Concierto de Aranjuez pentru chitară și orchestră de Joaquin Rodrigo și Simfonia a II-a de Alfredo Casella, dedicată lui George Enescu. Care este locul compozitorului în cultura italiană?

Casella este un muzician foarte important, el fiind un pianist virtuoz, dar și un compozitor. Acesta face parte din generația grupului de compozitori născuți în jurul anului 1880, format din Alfredo Casella, Francesco Malipiero, Ottorino Respighi, Ildebrando Pizetti, Franco Alfano și așa mai departe. Aceștia reprezintă generația de muzicieni care a încercat să elimine elementele muzicale tradiționale ale operei italiene, de fapt ale melodramei, gen care a predominat în creația muzicală italiană în anii '80 și '90 ai secolului al XIX-lea, dar și la începutul secolului XX, prin reprezentanții operei italiene, Verdi și Puccini. Deci, grupul amintit a încercat să traseze o nouă direcție în muzica italiană, una îndreptată spre genurile simfonice sau cele de cameră. Casella a scris trei simfonii și consider că este important ca publicul din București să cunoască această Simfonie a II-a deoarece Casella a fost o vreme uitat după moarte sa, în 1947. El a fost recunoscut în prima jumătate a secolului XX, dar mai apoi a cunoscut o perioadă în care muzica lui a fost absentă din programele de concert. Motivul acestei omiteri cred că au fost orientările sale politice deoarece, chiar dacă nu a fost fascist, Casella nici nu s-a împotrivit acestui sistem, adoptând o atitudine dizidentă. Probabil că are această pată de a nu fi un partizan, fapt ce a influențat o vreme vizibilitatea creației sale, dar, cu toate acestea, valoarea sa artistică este de necontestat. Deci, consider că este important ca muzica sa să revină pe scenă.

Care credeți că va fi impactul unui concert care aduce în atenția publicului doi interpreți italieni și o simfonie reprezentativă pentru muzica italiană, dedicată unui compozitor român?

Cred că aceste două concerte vor avea un impact mare deoarece atât dirijorul, cât și solistul sunt niște muzicieni foarte buni, iar publicul va avea oportunitatea să-i descopere pe cei mai buni muzicieni italieni ai momentului. De asemenea, așa cum am spus mai devreme, cred că este necesar ca auditorii să ia contact cu Simfonia a II-a din creația lui Casella, deoarece este o lucrare importantă, care, din păcate nu a fost suficient de mult cântată, dirijorul Gianandrea Noseda realizând prima înregistrare a simfoniei abia în anul 2015. Deci, mă bucur că putem aduce în atenția publicului român creația acestui remarcabil muzician și compozitor.