Alexandru Moraru este solistul ce urcă vineri, 11 noiembrie, pe scena Sălii Radio alături de Orchestra Națională Radio, aflată sub bagheta lui Christian Lindberg pentru a cânta „Mandrake in the Corner”, lucrarea semnată de dirijorul serii.

Cum au fost repetițiile până acum?

Toată săptămâna a fost fantastică, fenomenală! Pentru mine, a fost o săptămână foarte diferită. Ar fi greu să o caracterizez, pentru că nu e ceva cu care sunt obișnuit și nici n-am fost vreodată, cu toate că am studiat și în America, am avut concerte în toată lumea. Dar avându-l pe maestrul Lindberg lângă mine, a fost altceva... o altă energie pe care o poartă acest titan al trombonului.

Ce anume face această lucrare, Mandrake in the Corner, unică?

În primul rând, este scrisă de un trombonist. Este scrisă de Christian Lindberg, de maestrul care și dirijează, el fiind printre cei mai mari soliști ai acestui instrument. Este omul care a promovat acest instrument ca solist pe parcursul ultimilor 50 de ani. Ca să înțelegem mai bine fenomenul: are 170 de albume înregistrate ca solist al trombonului. Și majoritatea pieselor din ultimii 30-40 de ani a fost scrisă pentru el. El este un trombonist excepțional din punct de vedere tehnic. A înregistrat până și Anotimpurile de Vivaldi, a înregistrat lucrări de la oboi... a depășit cu totul librăria trombonului.

Nu i s-a părut nici o lucrare destul de spectaculoasă, și-atunci a început să se „joace” cu această compoziție, mai întâi. Nu era hotărât că vrea să creeze un concert anume, ci erau niște exerciții de compoziție. Pasajele de tehnică sunt fenomenale. Pentru mine, este cea mai grea lucrare pe care am cântat-o vreodată.

Înțeleg că este un nume esențial în istoria recentă a trombonului.

Exact. Până când nu a apărut el pe scena internațională a muzicii, lucrările pentru trombon solo se puteau număra pe degete; doar câteva. După ce a introdus el trombonul ca și instrument solistic, biblioteca noastră a luat proporții. Avem dintr-odată tot felul de concerte, de lucrări solo acompaniate, neacompaniate, muzică de cameră... și asta doar pentru că el a reușit să ajungă la compozitorii mari din vremea respectivă și să îi roage să scrie o lucrare pentru trombon.

Am observat că ești activ pe rețelele sociale. Ce rol joacă acest domeniu în activitatea unui artist?

Social media este cea mai mare platformă de care ne putem agăța să promovăm și această muzică, ce, din punctul meu de vedere, al unui artist, nu ar trebui promovată, ar trebui să o avem în sânge. Muzica clasică și artele, în general, stau la baza principiilor morale ale fiecăruia dintre noi. Sunt lucrurile „mărunte” de care ar trebui să ne bucurăm, sunt lucrurile și-s locurile... o sală de concert, de exemplu, unde mă duc și ar trebui să ies din monotonia cotidiană în care trăiesc. Mă duc la un concert cu scopul de a uita de mine, de a uita de griji, de facturi, de orice, și să mă reconectez eu cu mine, să încerc să-mi aduc acel mind, body&soul împreună. Această muzică ne ajută foarte mult la conectarea noastră cu noi înșine.

E nevoie să ne sprijinim de acest social media pentru a promova și a arăta importanța în viețile noastre.

Tot pe rețelele sociale, am văzut un videoclip în care vorbeai despre aspecte tehnice ale cântatului la trombon... cu scopul de a crea legături între instrumentiști presupun?

Sigur că da. Mai este și scopul ăsta în spatele postărilor pe care le fac, de a încerca să ajungem toți pe aceeași pagină, pe lângă faptul că ceea ce promovez pe social media are, în primul rând, un scop educativ pentru viitorii muzicieni ai trombonului, în general. Dar la noi, alama e cam același lucru - trompetă, trombon, corn, tubă... se potrivesc exercițiile, e cam aceeași tehnică de a cânta; diferă doar dimensiunile.

Dar, da... ca scopuri principale sunt educarea, promovarea, de a ajunge toți la un numitor comun și să încercăm să gândim toți în aceeași direcție, cum am învățat în America la Universitate. Profesorul de trompetă, de corn, de tubă, de trombon... toți predau cam același lucru și aceleași principii în spatele a cum să produci sunetul, ce înseamnă sunet, cum să faci să se unească cu tine, cum să faci să te exprimi mai bine, plus nivelul de cerințe de acolo. De exemplu, m-am dus la cursul de istorie a muzicii, romantism, și am început cu Beethoven, ne-a explicat profesori foarte rapid - foarte rapid însemnând un curs de vreo trei ore care au trecut extraordinar de repede - apoi ne-a dat vreo trei cărți (fiecare carte, de câteva sute de pagini) și ne-a zis: „Citiți până săptămâna viitoare și conspectați și faceți o lucrare de vreo 50 de pagini în care să răspundeți la următoarele întrebări...” Ăsta e nivelul de detalii de care ziceam mai devreme.