ACUM:
0.55
Imnul de stat
Urmează: 1.00 Notturno Produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio.
Apoi: 7.00 Allegro... de weekend Un matinal clasic, într-un tempo vivace.

Arhivă : Interviuri Înapoi

Interviu cu pianista Shani Diluka

Bookmark and Share
Publicat: luni, 7 Iunie 2010 , ora 10.38

Concertați pentru prima dată în România. Ce sentimente vă încearcă înaintea concertului din Aula Palatului Cantacuzino?

Este o onoare pentru mine să cânt într-o țară despre care știu cât de mult iubește muzica clasică. Am o mulțime de prieteni români, muzicieni. Apoi mai este și cultura voastră care l-a dat pe Celibidache sau pe Enescu. Sunt foarte încântată să mă aflu aici și sunt nerăbdătoare să împărtășesc "momentul Chopin" cu publicul român.


Ce emoții vă leagă de opusurile chopiniene pe care le veți interpreta în această seară?

Voi începe recitalul cu prima Baladă de Chopin și îl voi termina cu cea de-a patra. Pentru mine aceste două capodopere pun în lumină toate fațetele vieții lui Chopin și pot fi considerate ca un rezumat al acesteia. Există în aceste două opusuri referințe la vals, mazurcă, apoi unele momente de coral, toate într-o comuniune profundă; de aceea este foarte important să îmi încep, respectiv să îmi închei recitalul prin aceste două lucrări.

Între ele voi cânta un ciclu de cinci nocturne, care par să fie ca un jurnal intim al lui Chopin, pentru că se știe că marele compozitor compunea seara. Uneori mergea până acolo încât își scotea pianul pe terasă, pentru a compune sub cerul înstelat. Aceste cinci nocturne pe care le-am ales sunt în tonalități diferite, au caractere diferite, sunt foarte poetice și încărcate de nostalgie.

Voi cânta apoi lucrări tipice pentru Chopin, trei Valsuri, între care Valsurile nr. 1 - "Valsul minutului" și nr. 2 op.64, impregnate de bucurie, dar care presupun o oarecare virtuozitate, elemente tipice pentru Chopin. Sunt valsuri foarte cunoscute. Iar apoi închei, după cum spuneam, cu Balada nr. 4 care este una dintre cele mai complexe și dramatice lucrări ale lui Chopin, dar care este și una dintre cele mai dificile din punct de vedere tehnic.


Ați debutat la vârsta de 13 ani, atunci când ați cântat în deschiderea unui concert al pianistei Hélène Grimaud. Vă mai amintiți ce impresii v-au încercat în acel moment?

Da, a fost un moment foarte călduros, Hélène Grimaud a fost foarte drăguță. A ascultat prima parte a acestui concert în condițiile în care ea trebuia să cânte în partea a II-a, iar după eveniment mi-a dat numărul de telefon al unui profesor, pentru ca eu să pot intra la Conservatorul din Paris. La acel moment locuiam la Monaco și studiam la Conservatorul din Nisa, iar Hélène Grimaud m-a încurajat realmente să continuu studiile muzicale la un nivel mult mai înalt; deci a fost minunat să am parte de o susținere oferită cu atâta amabilitate, copil fiind. Este o amintire foarte frumoasă pentru mine.


Ce pianiști v-au servit drept model de-a lungul carierei dumneavoastră?

Un pianist, pentru mine de proporții mitice, este Wilhelm Kempff. Este unul dintre acei pianiști cu o viziune bine definită asupra muzicii, plini de culoare, cu o arhitectură extraordinară a sunetului; îl voi și omagia de altfel în următorul meu disc Beethoven. În aceste concerte voi folosi cadențele consacrate de Kempff.

Dintre pianiștii încă în viață, am avut norocul să îi cunosc pe Murray Perahia și pe Leon Fleischer care sunt într-adevăr doi mari maeștri de la care am avut mult de învățat în ceea ce privește latura tehnică a muzicii, dar și în ceea ce privește respectul pe care noi, interpreții, trebuie să îl avem vizavi de marii artiști compozitori.

Interviu realizat de Petra Gherasim