ACUM:
20.00
Seara de operă
Marile spectacole ale prezentului, în direct sau înregistrate.
Urmează: 23.45 Nocturn jazz
Apoi: 0.00 Nocturn jazz Portrete ale celor mai importanți oameni din jazz.

Arhivă : Interviuri Înapoi

Romain Leleu: Legenda de Enescu mi se pare cea mai frumoasă piesă scrisă pentru trompetă și pian

Bookmark and Share
Publicat: vineri, 12 Martie 2010 , ora 8.53
Tânărul și foarte talentatul trompetist francez Romain Leleu s-a aflat pe scena Ateneului Român pe data de 10 martie 2010, prilej cu care a susținut un recital impresionant. Înaintea acestui eveniment, artistul căruia i s-a decernat prestigiosul premiu Victoires de la Musique în anul 2009, ne-a acordat un interviu în exclusivitate în care ne-a împărtășit, printre altele, și impresia sa despre muzica lui George Enescu.


V
ă aflați pentru întâia oară în România. Câteva impresii generale?

Sunt foarte fericit că mă aflu aici pentru un prim concert. Am văzut fotografii cu Sala Ateneului Român și sunt nerăbdător să o descopăr mâine, pentru că e o sală frumoasă, cum nu găsești uneori nici în Franța. Și e o mare plăcere să mă aflu aici.


Concertați adesea împreună cu pianistul Julien Lepape. Ce anume vă aduce împreună pe aceeași scenă?

Cânt împreună cu Julien de patru ani deja. Trompeta nu e neapărat un instrument pentru care există un repertoriu consistent și am vrut, împreună cu Julien, să arătăm că duo-ul trompetă-pian este original și că există transcripții, dar și multe lucrări originale pentru trompetă care merită cântate. Am vrut neapărat să interpretăm lucrările unor compozitori precum Karol Beffa, care a și cântat, dacă nu mă înșel, la Ateneu, Philippe Hersant sau Eric Tanguy. Există și multe transcripții, iar unele lucrări le-am adaptat chiar noi, Julien și cu mine. Sunt, repet, patru ani de când facem asta. Mă simt privilegiat să am un astfel de partener. Se întâmplă să nu cântăm numai împreună, însă dacă am posibilitatea, îl aleg mereu pe el. E un acompaniatori foarte bun, un pianist excelent și ne înțelegem foarte bine și în afara scenei. Totul funcționează bine când ne aflăm împreună.


Cum v-ați apropiat de acest instrument, de trompetă?

Am început să îl studiez încă de când aveam șase ani, la Lille, în nordul Franței. Totul a decurs firesc, părinții mei sunt muzicieni și fratele meu la fel, iar în nordul Franței există o bogată tradiție în domeniul instrumentelor de suflat. Am decis deci, să continuu. Am vrut mereu să fac din asta o meserie. E o mare șansă și mă bucur zilnic de oportunitatea de a-mi câștiga existența grație pasiunii mele.


Ați inclus în programul din această seară "Legenda" de Enescu. Este pentru prima oară când o interpretați într-un recital?

Dacă mă întrebați, am să vă spun cu toată sinceritatea că "Legenda" de Enescu mi se pare cea mai frumoasă piesă scrisă pentru trompetă și pian. Este o lucrare originală scrisă, cred, în 1899. Am înregistrat-o împreună cu Julien și de fiecare dată când am un recital cu pian o includ în program. Găsesc că este o lucrare foarte bună, creează o atmosferă deosebită. Sunt cu atât mai fericit să o cânt aici, în România.


Această partitură v-a creat dificultăți atunci când ați abordat-o prima oară?

Este foarte bine scrisă, fiindcă are tot soiul de provocări. Este o piesă obligatorie la concursurile internaționale sau la concursurile de admitere în orchestre, cel puțin în Franța. Se aseamănă concertelor compuse de Haydn sau Hummel - poți să le studiezi de timpuriu, însă nu încetezi niciodată să descoperi noi și noi aspecte. La fel se întâmplă și cu "Legenda". Există zeci de mii de moduri de a o cânta, dar de fiecare dată e diferită. E drept că e o caracteristică generală a muzicii. Am înregistrat numeroase succese la competiții și concerte cu această lucrare.

Este unica piesă a lui Enescu pentru trompetă, instrument solist. Am mai ascultat și alte compoziții enesciene orchestrale cum ar fi Rapsodia Română Nr. 1 cântată la Montpellier la începutul lui februarie 2010. Mă gândesc că există și alte compoziții enesciene de descoperit.


Cum ați descrie, în câteva cuvinte, caracterul muzicii enesciene?

Este o muzică ce se inspiră din folclor și asta se vede și în Rapsodia nr.1, mai ales în partitura viorilor. În "Legendă" se resimt unele influențe ale muzicii franceze din secolul XX, datorate, fără îndoială faptului că Enescu a petrecut mult timp în Franța. În unele pasaje amintește de muzica lui Ravel sau Debussy.


Care a fost cel mai emoționant moment al carierei dumnevoastră?

Am parte de o carieră așa cum mi-am dorit-o de relativ puțin timp, adică în calitate de solist. Până acum puțin timp activam într-o orchestră. Am decis însă să nu mai fac parte dintr-un ansamblu orchestral, pentru că mă simt bine în calitate de solist al unui concert sau cântând muzică de cameră. Unul dintre momentele emoționante cele mai recente a avut loc anul trecut când mi s-a decernat premiul "Victoire de la musique classique". A fost un moment important pentru cariera mea. Mi-a deschis numeroase noi posibilități, mi-a adus concerte în Franța, în străinătate. Dovadă că mă aflu la Ateneu. Cred că a fost unul dintre momentele cele mai bune din viața mea, printre multe altele asemănătoare; însă acesta este unul dintre cele recente.

Apoi mai este și lansarea unui nou disc, care a avut loc luna trecută în Franța, la data de 11 februarie 2010. Nu știu dacă a ajuns și aici, dar fără îndoială, va apărea și în România. Reunește lucrări rusești, este intitulat "Slavonic spirit". Am vrut să pun în lumină un repertoriu rus pentru trompetă, dar și numeroase transcripții. Și acesta a fost un moment important, pentru că a marcat începutul unei colaborări cu o celebră casă de discuri, unde o să mai înregistrez și alte discuri. Deci este o colaborare foarte fructuoasă.


Au existat și momente dificile de-a lungul carierei dumneavoastră?

Există momente dificile în fiecare zi. Există momente bune și momente mai puțin bune. Când este vorba de trompetă lucrurile sunt mai dificile pentru că nu poți niciodată prevedea rezultatul. Dacă la pian apeși clapa sol, poți fi sigur că va suna sol. Nu încerc să insinuez că pianul ar fi mai ușor, însă la trompetă există tot felul de probleme.


Ați avut un model care v-a ghidat de-a lungul carierei dumneavoastră?

Când eram tânăr ascultam Maurice André. Mai ales când eram cuminte, părinții mei mă recompensau dându-mi casete cu înregistrări de-ale lui. Maurice André este pentru mine marele maestru al trompetei. De altfel mi-a și telefonat ieri să mă felicite pentru ultimul meu disc, pe care l-a adorat. E una dintre marile figuri și a exersat o influență extraordinară asupra mea și asupra multor generații de trompetiști.


Există un compozitor ale cărui piese vă face în mod deosebit plăcere să le cântați?

Îmi place să amestec stilurile și genurile atunci când compun un program de recital. La Ateneu interpretez lucrări din muzica franceză, dar fiecare e diferită: Fauré, Ravel, Enescu, Hersant, un compozitor contemporan. Da, există compozitori care îmi plac în mod particular. Există compoziții care sunt cerute foarte des, precum Concertul pentru trompetă și orchestră de Haydn sau cel de Hummel, interpretate adesea pur și simplu pentru că sunt foarte cunoscute. Totuși, nu aș putea spune că am vreo preferință anume. Da, îmi place Bach, când e vorba de ascultat. Dar când e vorba de cântat, încerc să găsesc un echilibru între muzica clasică, poate barocă și cea romantică sau contemporană, între toate stilurile. Este ceea ce îmi place să fac.

Interviu realizat de Petra Gherasim