Colectia de Jazz - Seria ''Medicina si muzica'' Înapoi

Seria "Medicina si muzica" (III si IV) - editiile din 13 si 14 octombrie 2012

Publicat: marți, 9 Octombrie 2012

Intre medicina si muzica a existat dintotdeauna o stransa legatura.

Interesul medicilor pentru arte este un fapt binecunoscut. Exista medici-muzicieni, medici-pictori, medici-poeti... Relaxarea prin muzica este o practica din cele mai vechi timpuri, iar artele pot constitui cu siguranta un mijloc alternativ de tratament, fara efecte nocive asupra pacientilor.

Muzica este un limbaj universal. Indiferent cine a creat-o sau din ce parte a lumii vine, ea ne poate ajuta sa depasim momente de tensiune, sa ne controlam furia si sa alungam tristetea.

Din cele mai vechi timpuri, muzica a fost utilizata ca tratament in bolile psihice. Egiptul Antic si Grecia ii cunosteau virtutile vindecatoare. In Evul Mediu au aparut instrumentistii-terapeuti, care erau chemati in spitale pentru a canta la patul bolnavului. In secolul XX, dupa primul si al doilea razboi mondial, in spitalele de veterani unde muzicieni au sustinut concerte, s-a inregistrat o imbunatatire a starii pacientilor.

Adesea s-a spus ca muzica este medicina mintii tulburate. Insa cu ajutorul sunetelor putem realiza mai mult: muzica influenteaza si activitatea cardiaca. Beneficii de pe urma meloterapiei pot avea si cei cu dureri acute sau cronice, gravidele, bolnavii cu Parkinson sau Alzheimer.


Meloterapia la noi in tara a fost aplicata inca din anii '60-’70. In acea perioada, Prof. Dr. Aurel Romila a initiat un program de art-terapie, incluzand meloterapia, la Spitalul Clinic de Psihiatrie “Prof.Dr. Alexandru Obregia”. Acest tratament a cuprins si o serie de auditii de muzica clasica, sustinute de catre elevi ai scolilor de muzica din Bucuresti, care veneau periodic sa cante pentru bolnavi. M-am numarat si eu, ca pianista, in acea perioada, la inceputul anilor '80, printre elevii care au cantat pentru bolnavii internati la Spitalul „Alexandru Obregia”.

Medicul Aurel Romila a lucrat peste 40 de ani ca specialist in psihiatrie, si-a realizat teza de doctorat abordand subiectul „Arta psihopatologica la pacientii cu schizofrenie”. Prin activitatea de profesor universitar, a format generatii de medici si a fost model pentru numerosi medici psihiatri de la noi. Prof.Dr.Aurel Romila preda acum si pentru studentii de la psihologie.

Dr. Aurel Romila s-a apropiat nu intamplator de terapia prin muzica, sau mai exact de art-terapii; in copilarie a urmat studii muzicale, a cantat la pian, ulterior in familie s-a continuat aceasta pasiune pentru muzica, sotia medicului Romila, este de asemena medic si muzician (violonista), iar copiii, preluand pasiunea pentru muzica au devenit muzicieni profesionisti: Fernanda Romila, lector universitar, pianista, clavecinista si organista, specializata in muzica baroca si Cristian Romila, pianist, profesor de muzica, compozitor si orchestrator pentru muzica de film.

Prof. Dr.Romila este cel care a initiat si a organizat Centrul de Resocializare din cadrul Spitalului de Psihiatrie „Prof.Dr. Alexandru Obregia” din capitala.

Pe parcursul a doua emisiuni (13 si 14 octombrie 2012) veti asculta interviul realizat in septembrie 2012 cu Prof.Dr. Aurel Romila si vom parcurgem cateva dintre cele mai frumoase prelucrari jazzistice ale unor lucrari clasice, in interpretarea unor renumiti jazzmeni: Jacques Loussier, Rhoda Scott, Eugen Ciceu, Marian Petrescu, Richard Galliano, Swingle Singers.


Prof.Dr.Aurel Romila secvente din interviul realizat in septembrie 2012:

Eu consider ca un om fara muzica e un om fragmentat – asta e o ipoteza a mea – si e foarte greu sa se unifice, sa fie unitar, daca nu stie muzica clasica. Aceasta are o valoare psihologica si formatoare pe latura pozitiva a unui om; chiar daca esti un schizofren si ai multe defecte, ai si o parte buna, iar acea parte buna trebuie – dupa parerea mea – prelucrata psihologic. Acesta este secretul muzicii – este vorba de psihologia unitatii – de a trece de la fragmentare la unitate, la o constiinta de sine, la o incredere in sine; de aici vine tonusul unitar al omului. Aspectul universal al muzicii este acela de a-ti da o unitate. De ce ? Pentru ca, din cauza stressului, a vietii grele, nu prea mai avem incredere in noi, ne descurajam; lumea in mod natural nu e dispusa sa te accepte. Insa tu ramai cu aceasta sursa de energie. Cum se spune, mai simplu, sa incarcam bateriile.

Prin urmare rostul meloterapiei este sa ridice acest tonus, fara sa aiba pretentia ca ajunge, ca religia, la Dumnezeu. Meloterapia pe care am facut-o eu din anii '60-'70 si pana m-am pensionat in 2004, a avut particularitatea fata de meloterapia occidentala ca nu a avut pretentii experimentale, nu a avut segregatii de selectii diagnostice. Eu lucrez cu cine vrea sa asculte. In momentul in care grupul vine, uit de diagnostice. Aici este un fel de gradinita pentru muzica culta.”

Daca socoti ca componentele sinelui uman sunt temperamentul si caracterul, atunci jazzul se refera la temperament. Prima si cea mai importanta calitate a jazzului este ritmul. Jazzul este indicat mai ales in afectiunile care scad ritmul – cum ar fi depresia. Aici jazzul vine cu o ritmicitate, jazzul vine si cu o abstractie, iti lasa o libertate. Poate fi util si oamenilor inhibati, care trebuie sa prinda curaj, sa aiba libertatea sa-si traiasca viata. Sa vezi cum din patru note poti sa improvizezi si chiar pentru tine, nici a doua oara sa nu mai fie la fel. Seamana pe undeva cu esenta psihicului – tu poti sa-ti amintesti in mare ce ai facut ieri, dar nu absolut toate detaliile: atunci toti trebuie sa improvizam in fiecare zi”



“…muzica ne consoleaza in mijlocul non-sensului universal.”

“… muzica este o arheologie a memoriei.”

Extazul muzical este o revenire la identitate, la originar, la radacinile primare ale existentei.”

Emil Cioran