ACUM:
21.00
Scena europeană
Înregistrări sau concerte în direct.
Urmează: 23.30 Sunete contemporane Incursiune în lumea muzicii contemporane românești.
Apoi: 0.00 Adagietto În inima nopții, sonorități aduse din inima nopții...

Cronici Înapoi

Se pare că nu este chiar atât de greu, pe cât se spune, să te menții în vârf…

Bookmark and Share
Publicat: miercuri, 18 Septembrie 2019 , ora 13.11
...ne convinge, fără să facă eforturi prea mari (oare ?!), regizorul, coregraful și creatorul de costume Răzvan Mazilu. După o necesară perioadă în care a urcat aproape incredibil de ușor - desigur, aparențele înșeală! - treptele care au dus de la un debut spectaculos - Dama cu camelii (Teatrul Național București, 1995) către normalitatea performanței constante, artistul a ajuns să se miște natural și relaxat pe un platou din ce în ce mai întins, situat la o înălțime celor mai mulți inaccesibilă. L-am urmărit în timp, iar devenirea și împlinirea lui artistică o pot puncta în spectacolele lui pe care le-am văzut: Îngerul albastru (Teatrul Odeon, 2001), Un Tango Mas (Teatrul Odeon, 2006), Când Isadora dansa (Teatrul Odeon, 2012), West Side Story (Festivalul Național de Teatru, UNITER, Teatrul Odeon, 2014), Mon Cabaret Noir (Teatrelli, 2015), Fecioarele noastre grabnic ajutătoare (Teatrul Excelsior, 2017), Zaraza (Teatrul Toma Caragiu Ploiești, 2018), Sunetul muzicii (Opera Comică pentru Copii, 2018), "We will rock you" - povestea celor de la Queen ( 2019). Acum, Răzvan Mazilu mai adaugă un titlu pe lista reușitelor sale, muzicalul Familia Addams pe scena Teatrului Excelsior din București. Un spectacol care - așa cum se întâmplă după fiecare premieră - devine, pentru o perioadă de timp - scurtă, sperăm - cea mai bună creație a sa!

Cred că, în numeroasele cronici pe care le-am făcut la spectacolele lui Răzvan Mazilu, am epuizat până acum colecția de superlative pe care limba română mi le-a pus la dispoziție. Pentru a comenta această producție cu Familia Addams a trebuit să găsesc altceva. Și… am găsit! Nu am vorbit până acum niciodată despre cutuma existentă în istoria muzicii, încă din Baroc, și practicată de nume foarte mari de compozitori, de a lua o temă deja scrisă, proprie sau aparținând altor creatori, și de a o varia, rescrie - în zilele noastre se spune a o re-vizita! - în cheie personală și de a o transforma în capodoperă - de exemplu Variațiunile pe un vals de Diabelli de Beethoven, Variațiuni pe o temă de Paganini de Serghei Rahmaninov, Variațiuni și fugă pe o temă de Purcell de Benjamin Britten, Variațiunile/parafrazele lui Liszt pe teme din Rigoletto de Verdi… sau chiar prelucrarea în formă jazzistică a (aproape) întregii opere Flautul fermecat de Mozart de Timna Brauer & Elias Meiri Ensemble. În toate aceste lucrări, compozitorii arată întreg respectul cuvenit materialului preluat, acesta rămâne perfect recognoscibil în noua formă pe care o îmbracă, formă pe care însă, artistul își pune din plin amprenta personală, redând muzicii o nouă tinerețe, implicit o nouă viață.

Familia Addams - familia ciudată, excentrică, cu preferințe morbide dar plină de umor - este o poveste bine cunoscută de marele public prin seriale, filme de lung metraj, desene animate, un musical de succes… Personajele sunt clar desenate, fiecare are o personalitate pregnantă, câteva elemente apar în toate producțiile devenind emblematice. Regăsim tot ceea ce cunoaștem și în spectacolul lui Răzvan Mazilu; ceea ce artistul adaugă sunt detaliile numeroase și spectaculoase. Sunt multe, foarte multe, dar câteva m-au impresionat în mod deosebit: coregrafia grupului de strămoși (morții vii), ingenioasa și foarte estetica rezolvare dată zborului săgeții pornite dintr-o arbaletă și ajunse în pulpa unui măr așezat pe capul iubitului, apariția Lunii într-un costum ce smulge ua-uri de pe buzele tuturor celor prezenți în sală, umorul salopetei de cosmonaut pe care cel îndrăgostit de astrul nopții îl îmbracă pentru a începe călătoria către cea iubită… și desigur, exemplele sunt mult mai numeroase. Ca de fiecare dată, distribuția este cu mare grijă căutat și fiecare interpret e ales conștient și convins - nici nu putea face altfel ! - să renunțe cu totul la sine pentru a deveni personajul gândit de Răzvan Mazilu. Obsesia nervoasă a regizorului și coregrafului pentru respectarea tuturor detaliilor a ajuns deja bine cunoscută și mult temută! Numai cum vreau eu ! - pare a fi deviza creatorului. Si toți i se supun, fără crâcnire. Căci, atent la cei cu care lucrează, Răzvan Mazilu scoate din cei aleși scoate din ei tot ce este mai bun. Și ei știu asta. Întreaga distribuție din Familia Addams este de nota 10+. Desigur, grația, frumusețea, silueta, vocea… toate darurile actriței Oana Predescu polarizează atenția tuturor atunci când ea se află pe scenă. Și nu pot să nu amintesc spectaculoasa criză de nebunie a Mariei Alexievici în "momentul adevărului"! Dar fiecare interpret își primește, cinstit și corect, porția de atenție și de aplauze care i se cuvine. Căci regizorul i-a modelat pe fiecare cu aceeași dragoste și încredere. Iar ei sunt… impecabili, minunați. Conformi modelelor și totuși… altfel. Ceea ce am apreciat în mod deosebit la toți - pe lângă talent actoricesc, voce, abilități de dansatori… - a fost totala implicare în rol de la prima la ultima secundă a spectacolului - am remarcat la aplauze că multora le-a fost greu să își revină în propria piele -, fără nicio fisură, scăpare sau, foarte important, derapaj de la echilibru și bun gust. Toți cei implicați în spectacol - desigur și artiștii din spatele scenei, cei care alcătuiesc echipa pe care Răzvan Mazilu o numește cu mândrie "a lui" - merită din plin, toată colecția de superlative pe care limba română o pune la dispoziția unui comentator încântat, cucerit, euforic!


PS O mențiune special însoțită de o reverență adâncă pentru eleganța traducerilor semnate de Carmen Stanciu și Alex Ștefănescu.


Familia Addams

Sâmbătă, 14 septembrie 2019, Teatrul Metropolis

libretul: Marshall Brickman & Rick Elice
muzica
și versurile: Andrew Lippa
traducerea
și adaptarea: Carmen Stanciu
traducerea și adaptarea songurilor: Alex Ștefănescu

Lucian Ionescu, Oana Predescu, Ana Udroiu, Matei Hotăranu, Radu Mitrea, Aida Avieriței, Mircea-Alexandru Baluta, Maria Alexievici, Doru Bem, Dan Pughineanu, Andreea Hristu, Iulia Samson, Loredana Cosovanu, Alex Popa, Dan Clucinschi, Ovidiu Ușvat
Regia, coregrafia, costumele: Razvan Mazilu

Producția muzicală: Alexei Turcan

Decoruri: Sabina Spatariu

Light design: Costi Baciu

Peruci, machiaj: Octavian Mardale

Video: Cristian Niculescu

Pregătirea muzicală: Maria Alexievici

Asistent coregrafie: Monica Petrica

Asistent scenografie, recuzită: Andrei Școala de Machiaj Prostetic www.scoalademachiajprostetic.ro
Corepetitori: Anca Saftulescu, Maria Alexievici

Consultant tango argentinian: Daniel Mandita

Cristina Sârbu