Acum: 1.00
Notturno • produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 7.00
Musica viva • Matinalul altfel marca Radio România Muzical.

 

Apoi: 9.50
Promo • Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

 


Recomandări

Arhivă : 2017 | 2016 | 2015 | 2014 | 2013 | 2012 |

Repere Jazzy Hour - 25 mai 2017

Publicat: joi, 18 Mai 2017 , ora 12.32
 
Bookmark and Share

Europa a devenit continentul adoptiv al jazz-ului, dezvoltînd o scenă și o școală care mențin fenomenul în permanentă stare de evoluție, de îmbogățire. Soliști senzaționali, formule perfect alcătuite, personalități care ajung simbolurile unei culturi de sine stătătoare. Vorbind de perfecțiunea alcătuirii, ajungem la Phronesis, una dintre cele mai spectaculoase și puternice alcătuiri de trio de pian de prin 2005 încoace. "Parallax" a apărut ca o culme, în 2016, iar după un an se întâmplă exact ce ar fi așteptat orice iubitor de jazz cuprins de hipnoza Phronesis: "The Behemoth", un album cu cele mai bune piese ale lor, orchestrate pentru big band de un aranjor mare, în persoana lui Julian Arguelles, cu distribuția solistică pe mai multe instrumente și cu ținuta unui album din categoria celor care rămân mai multă vreme în rotație. Audiția repetată aduce noi și noi straturi și nuanțe și se datorează în primul rînd fascinației, plăcerii cu care asculți această muzică pe care o înțelegi și o simți din prima și de care te atașezi imediat. Nu asculți ca să înțelegi, ci pentru că pur și simplu îți place din cale-afară. Toate acele abile compoziții reapar augmentate și colorate, pe aceeași solidă bază de consistență dată de trio, în interpretarea Big Band-ului Radio din Frankfurt. Jasper Høiby, Ivo Neame și Anton Eger își dezvoltă mediul, în cea mai potrivită și elevată companie, pentru unul dintre cele mai bune albume ale anului.

Pe Dominic Miller îl identificăm cel mai ușor lângă Sting, dar și în muzica sub propriu nume, care absoarbe sensibilități folk, latin și baroc, pe albume eclectice și impecabil realizate. Nu căutăm virtuozitatea, pentru că felul în care acest artist atinge intrumentul ne face să trecem repede peste aspectele de suprafață. În 2017 apare "Silent Light", un album de chitară acustică, foarte discret punctat de suntele unor instrumente de percuție precum udu sau shakers. Primele teme circulare transmit imediat atmosfera relaxată, spațialitatea și căldura unui instrument animat de spiritul unui om care a trăit în Anglia, Argentina și Franța, adunând pe corzi de nylon o poveste curgătoare, marcată de propriile experiențe, într-o lumină liniștită. "Silent Light" este un titlu evocativ, sugerînd abundența de motive și stări de pe diverse continente, pe o structură armonică aerisită, într-un sublim articulat sunet de chitară. Jurnalul șoptit al lui Dominic Miller este la fel de clar explicativ precum povestea spusă sau ilustrată.


Berti Barbera