ACUM:
21.00
Scena europeană
Înregistrări sau concerte în direct.
Urmează: 23.30 Sunete contemporane Incursiune în lumea muzicii contemporane românești.
Apoi: 0.00 Adagietto În inima nopții, sonorități aduse din inima nopții...

Interviuri Înapoi

Interviu cu violonistul american Joshua Bell

Bookmark and Share
Publicat: marți, 4 Mai 2010 , ora 14.00

Joshua Bell, în primul rând, bun revenit în România! Este a treia dvs. vizită aici, însă doar primul recital cameral pe care îl oferiți la București. Presupun că știți cât de mult sunteți apreciat în țara noastră – e clar că Sala Ateneului va fi plină în seara de 11 mai. Sunteți conștient de nivelul de popularitate de care vă bucurați în România? Și ce înseamnă pentru dvs. această nouă prezență în fața publicului nostru?

Vă mulțumesc foarte mult pentru aprecieri! Sunt foarte încântat că mă întorc la București, însă nu aș putea spune că simt care este nivelul de popularitate de care mă bucur. Nu am prea multe date pentru asta, exceptând faptul că am fost invitat să revin - acesta e, cred, un semn bun – dar și faptul că, de fiecare dată când mă întorc chiar simt că publicul răspunde ca și când ar începe să mă cunoască – ceea ce îmi dă un sentiment realmente reconfortant!

Am avut experiențe foarte pozitive în ceea ce privește publicul în precedentele ocazii când am cântat în România, l-am simțit foarte cald, am simțit că există o reală comunicare. De-asta îmi doresc să mă reîntorc – aștept cu nerăbdare asta!


Veți cânta lucrări muzicale camerale de Mozart, Beethoven, Ravel, Ceaikovski și Pablo de Sarasate. Cum ați descrie alcătuirea acestui program?

Vedeți, există modalități diverse de a alcătui un program. Acesta poate fi comparat cu un „tasting menu” într-un restaurant de înaltă clasă, care pune laolaltă și îți oferă, în porții mici, feluri dintre cele mai diverse. Ceea ce am vrut să fac a fost să compun un program care să însemne, pentru melomani, un periplu prin repertoriul violonistic, care să-i poarte prin diverse stiluri, să-i facă să trăiască emoții dintre cele mai diferite, unele din zona comică, altele dramatice, senzații de frumos pe care le oferă câțiva dintre cei mai mari compozitori (Mozart, Beethoven, Ceaikovski sau Ravel – prin Sonata sa în Sol, o capodoperă, cu elemente de jazz). Sunt convins că, la finalul recitalului, ascultătorii vor avea sentimentul unei experiențe muzicale complexe – de aceea îmi place, în primul rând mie, programul. Este primul meu recital în România, de aceea țin să subliniez că recitalul înseamnă o formă de trăire a muzicii mai interiorizată și, în anumite privințe, mai profundă decât cea oferită de concertele pentru solist și orchestră simfonică.


Concluzionând, putem vorbi de un element definitoriu comun pentru lucrările din program, de o idee generală a acestuia?

Vedeți, cred că toate marile creații ale muzicii clasice au în comun capacitatea de a comunica adevăruri universale, anumite emoții general umane. În acest caz, nu putem vorbi despre un program tematic, de o temă ce leagă totul laolaltă; însă Mozart și Beethoven merg foarte bine împreună și datorită influenței pe care Mozart a avut-o asupra lui Beethoven; e interesant de urmărit, spre exemplu, simțul dramatic, operistic, specific mozartian și modul în care a fost preluat acesta și dus de Beethoven la un alt nivel de intensitate emoțională; așa încât mi se pare foarte potrivit să fie împreună în prima parte a recitalului.


Recitalul de la București face parte dintr-un amplu turneu european, ce include, însă, și concerte în Israel. Cântați pe extraordinara dvs. vioară Stradivarius Gibson ex. Huberman în acest turneu?

Da, chiar pe această vioară cânt. La București se încheie turneul, care s-a deschis la Atena și a mai cuprins Londra, Paris, Istanbul… În acest moment, vorbesc cu dvs. de la Tel Aviv, unde concertez cu Orchestra Filarmonică a Israelului. Cânt pe vioara Stradivarius care este extrem de respectată aici, la Tel Aviv, pentru că Bronislaw Huberman a fondat orchestra amintită. Deci, faptul că sunt în posesia acestei viori și că mă aflu în această țară îmi dă o stare de satisfacție. Huberman rămâne printre violoniștii legendari și sunt mândru să dețin instrumentul pe care a cântat.


Cum l-ați descrie pe partenerul dvs. de scenă în acest recital – pianistul Sam Haywood și cum este să faceți muzică împreună cu acest muzician?

Sam Haywood este un colaborator nou pentru mine. Am auzit lucruri minunate despre el de la prieteni muzicieni – între care Steven Isserlis, violoncelistul cu care lucrez constant de mulți, mulți ani. Căutam un pianist pentru acest turneu iar el mi l-a sugerat pe Sam. Acesta este cel mai mare turneu pe care îl facem împreună, cântă fantastic, are un bun gust muzical desăvârșit, este un artist minunat. Pentru mine înseamnă o nouă descoperire, o relație de colaborare nouă și care decurge foarte bine.


Ați cântat vreodată – sau fie și numai ați studiat – muzică românească, de Enescu, spre exemplu? Sunteți interesat de acest repertoriu?

Îmi face mare plăcere această muzică iar profesorul meu, Joseph Gingold, obișnuia să-mi povestească despre Enescu, atunci când eram foarte mic îmi spunea cât îl respecta, ce artist extraordinar era, în calitate de compozitor, violonist, pianist… Gingold îl dădea pe Enescu drept exemplu de ceea ce înseamnă un muzician complet, ceea ce m-a inspirat foarte mult, copil fiind. Nu i-am cântat, până în prezent, sonatele, nu i-am cântat muzica, însă este ceva ce am de gând să fac, sper ca în următorii ani să am ocazia să-i studiez unele lucrări.


„Acasă cu prietenii” – acesta este titlul celui mai recent disc ce vă aparține, imprimat cu participarea unor muzicieni americani, majoritatea mai puțin cunoscuți în țara noastră. Care este povestea acestui album? Este un succes, a fost bine primit de iubitorii muzicii clasice?

Discul a apărut ca urmare a unei idei pe care am avut-o, pentru că mi-am făcut foarte mulți prieteni muzicieni în ultimii 25 de ani, de la perioada colegiului și până la experiența ca profesionist. Am întâlnit numeroși artiști din zona clasică, desigur, dar nu numai – și din sfera jazzului sau a muzicii pop. Așa că am decis să fac un album de duete, care să fructifice colaborări cu muzicieni din domenii dintre cele mai variate. Asta a făcut să fie incluși și artiști extrem de cunoscuți în Statele Unite ale Americii – între care, bineînțeles, Sting, o vedetă pretutindeni - dar și Josh Groban, muzician pop foarte iubit în America, Anoushka Shankar, fiica marelui interpret indian la sitar Ravi Shankar, o trupă latino-americană cu care am colaborat... Discul reprezintă o celebrare a muzicii ca muzică, dincolo de definiții și stiluri. A fost un proiect care mi-a adus mari satisfacții!

Interviu realizat de Stefan Costache