ACUM:
15.00
Festivalul Internațional “George Enescu” – ediția 2019
Urmează: 17.00 Concertele Radio România Muzical
Apoi: 18.30 Jazzy hour cu Berti Barbera

Interviuri Înapoi

Festivalul 'George Enescu' 2019. Interviu cu pianista Alexandra Dariescu

Bookmark and Share
Publicat: marți, 3 Septembrie 2019 , ora 15.08

Sâmbătă, 7 septembrie, Alexandra Dariescu revine pe scena Festivalului Enescu pentru a interpreta Concertul în Sol de Ravel, alături de Orchestra Națională a Franței, dirijor Ion Marin, un concert transmis în direct de Radio România Muzical.

Alexandra Dariescu, așteptăm cu bucurie să te ascultăm din nou la București, în Festivalul Enescu. Cu ce gânduri și așteptări revii în festival?

Și eu mă bucur din suflet să revin la Festivalul "George Enescu". Este a patra oară când revin în festival și mă bucur din suflet să cânt Concertul de Ravel în Sol major împreună cu maestrul Ion Marin și Orchestra Națională a Franței.


Chiar urma să te întreb și despre compania ta scenică, dar și despre Concertul lui Ravel. Din câte știu, este pentru prima dată când cânți cu Orchestra Națională a Franței. Va fi, așadar, un debut. Va fi o premieră și colaborarea cu Ion Marin?

Da, de-abia aștept. În două zile avem prima repetiție la Paris, la Radio France, și apoi venim în festival. De-abia aștept să colaborez cu Orchestra Națională a Franței care știe acest concert atât de bine. Chiar acum câteva zile urmăream pe youtube un concert foarte frumos cu Bernstein, care îl cânta și dirija de la pian acest concert de Ravel cu Orchestra Națională a Franței. Au muzica lui Ravel în sânge și cred că va fi o colaborare foarte frumoasă și voi avea foarte multe lucruri de învățat și mă voi inspira, sunt sigură, din cântatul lor.


Dacă tot ai menționat această interpretare... te gândești pe viitor să faci și tu asta, să cânți dirijând de la pian?

Am făcut de câteva ori treaba asta și în conservator, și cu Orchestra de Cameră a Uniunii Europene. Am fost în turneu în Germania și am dirijat de la pian un concert de Mozart, în La major. E o experiență total diferită și, bineînțeles, trebuie să ai un grup de muzicieni care e tot timpul alături de tine. Și, într-un fel, nu neapărat dirijezi de la pian, e muzică de cameră foarte mult. Și țin minte că mi-a plăcut tare mult experiența aceea.


Și vorbind acum puțin despre Ravel, este pentru prima dată când abordezi acest concert?

Integral, da. Acest concert mă duce înapoi în clasa a XII-a, când eram încă în liceu și am cântat partea I cu Orchestra Filarmonicii "Moldova" din Iași, în concertul de absolvire. Țin minte că a fost o experiență așa de frumoasă și acest concert, nu știu, îl simt. Sunt anumite piese care, chiar dacă nu le-ai cântat de multe ori, le ai în suflet și le ai în sânge. Acum câțiva ani am fost la Festivalul Ravel din Ciboure, unde am concertat chiar în biserica unde a fost Ravel botezat. Țin minte că atunci am cântat Gaspard de la nuit și a fost o atmosferă atât de specială și atât de unică să fiu în locul unde a fost botezat, a crescut puțin... parcă am luat ceva din copilăria lui Ravel.


Așadar, rezonezi cu acest compozitor, dar și cu lucrarea pe care o vei interpreta. Cu muzica lui Ravel din acest concert care e un pic mai special rezonezi în mod deosebit?

Da, și chiar zilele trecute citeam din scrisorile lui Ravel și a fost foarte frumos să citesc despre creația acestui concert care -pentru ascultătorii noștri, poate ar vrea să știe - a durat în jur de doi ani și ideea i-a venit într-un tren între Oxford și Londra. Și apoi spunea Ravel că ideea inițială e nimic, după aceea începe munca grea și spunea că a scrie muzică este 75% activitate intelectuală și restul inspirație. Și chiar mi-au plăcut scrisorile cu Marguerite Long, căreia i-a dedicat acest concert. Madam Long spunea despre partea a doua a acestui concert că este așa de frumoasă și așa de inspirantă și ce frumos se leagă și cât de fără efort pare. La care Ravel i-a spus ceva de genul "Ah, fraza aia, cât am lucrat la ea! Notă cu notă, măsură după măsură... aproape m-a terminat." Și e extraordinar, pentru că în partea a doua ascultătorii noștri vor auzi cam trei minute cântând pianul solo. E extraordinar, e o melodie care pur și simplu te duce în altă lume și parcă nu se mai termină, parcă a început înainte de a începe eu să cânt și continuă până începe un dialog cu flautul și apoi alte instrumente de suflat. Și este așa un concert extraordinar! Partea întâi și a treia... În partea întâi se găsesc foarte multe influențe de jazz. Ravel tocmai fusese într-un turneu în America de Nord, la sfârșitul lui 1928, și a împrumutat puțin și din Rhapsody în blue a lui Gershwin și din toate concerte de jazz la care a fost în America, și cu influențele din Țara Bască unde a fost născut... aduce un miros specific și o altă expresie acestei prime părți. Iar partea a treia, chiar Honegger spunea, îl compara pe Ravel cu un ceasornicar perfect elvețian. Partea a treia este, pur și simplu, ritm de la început până la sfârșit și Ravel dă chiar foarte, foarte multe solouri extrem de viruoze la multe instrumente, dintre care, bineînțeles, și fagotul, care este pus în spotlight în mijlocul părții a treia.


Dacă tot vorbeai despre elaborarea acestui concert și munca pe care compozitorul a depus-o pentru a-l scrie, din câte știu, el chiar nu s-a considerat suficient de bun pentru a-l cânta... Pentru tine prezintă vreo dificultate această lucrare?

Este de o dificultate tehnică foarte mare. În primul rând, după ce am depășit toate limtele tehnice, ne gândim la ce a vrut compozitorul. Și pentru mine e foarte interesant faptul că Ravel a vrut să scrie acest concert în spiritul lui Mozart, în spiritul lui Saint-Saens. Chiar spunea că vrea ca acest concert să fie numit Divertismento. Foarte interesant, este o mulțime de umor în acest concert și sunt așa niște imagini foarte frumoase de balet, de distracție, de voie bună. Iar în momentul în care reușim să transmitem așa ceva publicului, cred că le va plăcea concertul și mai mult.


Alexandra, aș vrea să revenim puțin la contextul în care vei cânta acest concert al lui Ravel, și anume Festivalul "George Enescu". Ce înseamnă acest festival pentru tine și, poate, care sunt cele mai frumoase amintiri din prezențele tale trecute?

Festivalul "George Enescu" înseamnă enorm pentru mine. Este așa o mare bucurie să revin acasă și publicul bucureștean și publicul român, în general, mă primește tot timpul cu brațele deschise și sunt atât de recunoscătoare fiecărui ascultător sau spectator din sală! E o bucurie enormă! Emoțiile sunt și mai mari pentru că revin acasă, dar toate emoțiile astea se transformă într-o bucurie mai mare. Este a patra mea oară în festival; nu pot uita niciodată când am venit în debut cu Filarmonica Regală din Londra și am cântat Concertul de Grieg. Iar apoi, când a venit a doua invitație și am colaborat cu Cvartetul Ad libitum. Apoi, acum doi ani, cu Remos Azoiței... Simt așa că e o experiență extraordinară pentru că am fost și în muzică de cameră, și în duo, și-n concert cu orchestra și acum mă reîntorc cu Orchestra Națională a Franței. Este minunat și sunt foarte recunoscătoare că sunt invitată din nou și vin cu toată inima deschisă și cu multă bucurie!


Cred că la fel te așteaptă și publicul aici, la București. Alexandra, aș dori să mai vorbim puțin despre proiectele tale recente. Pentru început, despre cel mai nou disc al tău - știu că este al treilea din seria Preludiilor și a fost lansat în luna aprilie, odată cu un recital pe care l-ai susținut la Wigmore Hall. Cum a fost primit până acum acest cd, care este inclus și în campania postului nostru "Discurile anului 2019"?

Mă bucur tare mult să aud acest lucru și mulțumesc foarte mult că-l difuzați. Pentru mine, acest cd, ultimul din seria trilogiei de preludii integrale, este cel mai frumos final pe care-l puteam avea pentru acest proiect care a început în 2013. Am început cu lucrările integrale ale lui Chopin și Dutilleux, apoi Șostakovici și Szimanowsky, iar acest ultim cd conține Lili Boulanger, Faurre și Messiaen. Este un program care știu că a fost foarte îndrăzneț și poate nu toate lucrările sunt cunoscute publicului, dar în primul rând am vrut să fac cunoscute anumite lucrări care nu sunt neapărat în repertoriul normal, dar care într-adevăr ar trebui să fie. Și am vrut neapărat să introduc și o lucrare de o compozitoare, Lili Boulanger, care a scris un singur preludiu dar care este extraordinar și care ne arată ce carieră fascinantă ar fi putut să aibă și cât de bogată ar fi putut să fie această carieră, dar din păcare s-a stins din viață foarte tânără. Pentru mine a fost un triumf personal faptul că am terminat acest proiect, iar cronicile au fost extraordinare și în Grammophone, și în Telegraph, peste tot. Și, în primul rând, mi-a plăcut foarte mult faptul că s-a spus că aceste lucrări trebuie cântate mult mai mult. Și cred că este foarte mult de datoria fiecărui artist să aducă ceva nou publicului și să deschidă anumite portițe care nu ar fi fost deschise.


Și un alt proiect foarte interesant, un proiect creat chiar de tine, este "Eu și Spărgătorul de nuci" despre care ne-ai mai vorbit și cu alte ocazii aici, la Radio România Muzical. Între timp, știu că a avut loc un amplu turneu mondial cu acest proiect ce include, pentru cei care nu știu, muzică live, balet live și animații digitale. Ce reacții ai mai primit legate de acest spectacol pe care-l prezinți, de altfel, și în această toamnă pe diferite scene?

Mă bucur din suflet că am avut acest turneu mondial. Am fost peste tot, la toate sălile de concerte mari din Europa. Am fost în Australia, China - de două ori, în America, în Emirate. A fost, într-adevăr, un tur de forță, au fost incredibil de multe concerte - am avut peste 50 numai în primul an al acestui proiect - și mă bucur din suflet. Chiar săptămâna trecută a fost anunțat că proiectul a fost nominalizat pentru Opus Klassik, care este cel mai mare premiu în Germania. Au fost nouă proiecte nominalizate, printre care și Lang Lang, Anne Sophie Mutter și Daniel Barenboim. Este o onoare foarte, foarte mare ca întreaga echipă să fim considerați pentru acest premiu. Vă spun sincer, nu am speranțe foarte mari în a câștiga, dar faptul că a fost nominalizat în așa companie este extraordinar. Și, bineînțeles, în turneul mondial am luat contact cu zeci de mii de oameni care, efectiv, aui fost atât de impresionați de această frumoasă colaborare între muzică, dans și tehnologie. Am avut mai mulți copii sau tineri decât am fi putut spera vreodată. În medie, am avut mai mult de 75% sub 18 ani. Asta este extraordinar, mai ales pentru un recital de muzică clasică. Simt că acest proiect într-adevăr face o diferență, aduce muzica clasică în secolul XXI și inspiră generația tânără a îndrăzni să viseze; pentru că trăim într-o societate, într-o cultură în care simt că tânăra generație are nevoie de mai multe modele, are nevoie să fie inspirată de individual, care, efectiv, muncesc foarte mult, perseverează și ajung acolo unde au visat să ajungă de când erau mici. Și simt că, într-adevăr, acest proiect face o diferență. Asta este cea mai mare mulțumire sufletească.


Și pentru tine, din câte am înțeles, este un vis împlinit acela de a deveni o pianistă concertistă pe marile scene ale lumii. Nu-i așa?

Da. Este puțin autobiografică această producție. Povestea mea și a Spărgătorului de nuci începe cu o imagine animată de când eram eu la 7 ani și începeam să cânt pe o pianină, iar la sfârșitul producției, bineînțeles folosind povestea Spărgătorului de nuci - a călători foarte mult, a învăța de la cei din jur și a cunoaște culturi noi - reușesc să-mi îndeplinesc visul.


Alexandra, din punct de vedere al repertoriului tău, există ceva neexplorat încă, la care dorești să te oprești în viitorul apropiat?

Foarte, foarte multe lucruri! Din păcate, nu este atât de mult timp cât aș vrea să fie într-o zi pentru a face tot ce-mi propun, dar sezonul acesta mă bucur enorm că aduc nu numai concertele cunoscute și pe care le am în repertoriu - Rahmaninov, Ceaikovski, Grieg, Șostakovici, Prokofiev - dar și concerte mai puțin cunoscute. Mă bucur din suflet că voi colabora cu Tonkunstler din Austria și cu Orchestra BBC din Londra în concertul de Ferdinand Ries. Pentru cei care nu cunosc foarte mult acest compozitor, a fost prieten, secretar și copist al lui Beethoven, un compozitor extraordinar, care a scris opt concerte de pian, dar pe care nu foarte multă lume le cântă. Și-n contextul aniversării lui Beethoven, este extraodinar să aducem ceva publicului, care poate nu a ascultat nici o lucrare a lui Ries. Voi interpreta Concertul nr.3, care este extraordinar - foarte virtuoz, în spiritul lui Beethoven, dar puțin mai romantic. De asemenea, voi interpreta și Fantezia corală a lui Beethoven și debutul meu cu Orchestra Simfonică din Houston, în America. Iar, bineînțeles, anul acesta care tocmai a trecut, am adus două concerte noi pentru publicul din România, cât și din Anglia - Concertul de Nadia Boulanger și Germaine Tailleferre.


Așadar, acestea sunt evenimente pe care le aștepți cu nerăbdare și pentru că am observat că ai o agendă foarte plină în perioada următoare, el puțin din ce am putut să văd pe site-ul tău până anul viitor în vară, în afară de cele menționate, mai sunt și alte evenimente pe care le aștepți foarte mult? Alte colaborări?

Da, avem o colaborare extraordinară cu Angela Gheorghiu. Anul trecut am concertat la Opera din Viena și a fost un concert cu foarte mare succes și ne-am înțeles extraordinar de bine pe scenă și am decis să colaborăm. Angela m-a invitat și vom avea trei concerte în Europa: începem cu Bozar din Bruxelles, apoi Barbican în Londra și Opera din Berlin. Iar apoi, în aprilie, avem un turneu în America. Mă bucur foarte, foarte mult de această colaborare, este extraordinară, și cine va fi prezent în sală va vedea câtă bucurie este pe scenă din partea amândorura. Mă bucur enorm de foarte multe debuturi pe care le am anul acesta: Orchestra din Houston, precum șiOrchestra Simfonică din Detroit și revin în Australia, cu Melbourne și Sydney, iar în Noua Zeelandă cu Auckland Philharmonia. Sunt foarte multe concerte, foarte multe programe, dar acest sezon este și mai bogat decât cel care tocmai a trecut și este minunat de a comunica bucuria muzicii peste tot unde merg și de a cunoaște foarte multă lume pe oriunde merg.


Interviu realizat de Andreea Kiseleff