ACUM:
15.30
Concerte de 5 stele
primite prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 17.00 Arpeggio (R) Beethoven & more pentru două ore.
Apoi: 18.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

Cronici Înapoi

EUROPALIA ROMÂNIA - Spectacolul de dans contemporan TRACES, la București

Bookmark and Share
Publicat: luni, 13 Ianuarie 2020 , ora 12.32

Organizat sub patronajul Familiei Regale a Belgiei, o dată la doi ani, în Belgia și în țări învecinate - Franța, Olanda, Luxemburg și Germania sau Marea Britanie, Festivalul Internațional de Artă EUROPALIA este considerat o manifestare culturală de o impresionantă amploare. Institutul Cultural Român este coordonatorul participării României la cea de-a 27- a ediție a Festivalului EUROPALIA (octombrie 2019 - februarie 2020) care îi este dedicată. I-au stat alături Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Culturii și Identității Naționale și Secretariatul General al Guvernului. Asociația EUROPALIA International, este organizatorul tradițional al manifestării.

S-a scris mult în presă despre evenimentele culturale cuprinse în programul Europalia 2019-2020 insistându-se desigur, asupra fantasticei expoziții Brâncuși de la BOZAR din Paris - a cărei existență, informație recentă, a fost prelungită în urma interesului publicului, până la 2 februarie 2020. Iată că acum, un complex spectacol coregrafic, TRACES/Urme devine un atractiv pol de interes pentru publicul european. Premiera a avut loc, în cadrul Europalia, în decembrie trecut. La 9 ianuarie, la Teatrul Național "I.L. Caragiale" din București, s-a desfășurat și premiera românească, ce a deschis astfel turneul internațional al companiei Ultima Vez / Wim Vandekeybus cu acest spectacol de dans contemporan.

Compania Ultima Vez a fost fondată în 1986 de coregraful, regizorul de scenă și cineastul Wim Vandekeybus. De la înființare, Ultima Vez și-a dezvoltat activitățile în calitate de companie internațională de dans contemporan cu sediul la Bruxelles.

Coregraful Wim Vandekeybus (1963) a studiat inițial psihologia. Dar dansul l-a atras mereu, cu o forță de magnet. În 1985, a obținut o audiție la celebrul coregraf Jan Fabre care i-a oferit un rol în "The Power of Theatrical Madness"/Puterea nebuniei teatrale. Un an mai târziu, Vandekeybus a fondat compania Ultima Vez. Primul său spectacol, "What the Body Does Not Remember"/ Ceea ce corpul nu își amintește, a devenit un succes internațional. "În toate producțiile sale atât de diferite, Ultima Vez rămâne fidelă propriului limbaj de mișcare. Tensiune, conflict, corpul cu care se confruntă mintea, riscuri și impulsuri. De fiecare dată, pasiunea, intuiția și instinctul vor lua o altă formă în spectacolele sale." aflăm din comunicatul trimis, cu ocazia premierei bucureștene, de către Institutul Cultural Român. "Institutul Cultural Român este onorat să prezinte și la București spectacolul de dans contemporan TRACES. Este unul dintre proiectele cu mare impact în EUROPALIA ROMÂNIA, dar și pentru public. Un spectacol exploziv, de muzică și dans, TRACES este o colaborare reușită România - Belgia, așa că ne bucurăm să putem prezenta la București acest spectacol intens, plin de energie", a declarat Mirel Taloș, președinte interimar al ICR. "Producția este unică pentru că vorbește despre relația dintre om și natură și despre faptul că în România există ultimele păduri virgine din Europa", a declarat curatorul proiectului, Andreea Căpitănescu. "Muzica are un rol important, fiind inspirată de cea autentică românească, reorchestrată, iar coregrafia este co-creată de dansatori, reprezentând o reîntoarcere a coregrafului Wim Vandekeybus la ceea ce l-a consacrat", a adăugat ea.

Spectacolul de dans contemporan semnat Wim Vandekeybus este pus în scenă cu zece dansatori, conduși de o coloană sonoră originală, realizată de Trixie Whitley, Marc Ribot, Shahzad Ismaily, Ben Perowsky și Daniel Minsteris. Dansatori de elită, impecabil antrenați pentru a-și folosi corpul în maniera dorită de coregraful care a gândit evoluții complexe și originale; creatorul amalgamează mișcări neobișnuite, dificile, uneori acrobatice cu calități actoricești evidente - dansatorii vorbesc mult pe scenă. De fapt, nu vorbesc în adevăratul sens al cuvântului, ci….strigă, zbiară, urlă cu o forță de o agresivitate copleșitoare. Probabil, o trimitere la omul-animal care zace în fiecare dintre noi și care, în situații extreme, nu ezită să iasă la suprafață. Iar pe scenă se desfășoară aproape numai situații extreme: pe o șosea care străbate o pădure deasă, o femeie este călcată de un vehicul care trece cu o viteză nepermisă; este găsită, băgată într-un sac și părăsită lângă un depozit uriaș de gunoaie; aici o descoperă un urs flămând... și... așa începe povestea. Trebuie să spun că, pe parcursul spectacolului, vom avea în scenă trei urși uriași; costumația lor este foarte reușită (Jan Maillard). De fapt acțiunea are ca fir roșu relația dintre om și urși și, nu o dată, comportamental, omul se apropie de animal și animalul de om. Animalele devin tandre, iubitoare dar nu ezită ca, atunci când sunt amenințate, să atace. Am apreciat în mod deosebit momentul lupta cerbilor. Desigur, coregraful a studiat mult timp și cu mare atenție la detaliu, filmări ale acestor dansuri erotice spectaculoase și a făcut-o împreună cu interpreții. Numai așa a fost posibil ca, de câteva ori, să uit, pur și simplu, că am în față dansatori și să admir vigoarea și suplețea unor splendide exemplare patrupede dotate cu coarne impresionante. Nu trebuie să uit să spun că, în coregrafie, maestrul a lăsat mult loc pentru improvizația liberă. Poate, acesta ar fi un motiv plauzibil pentru lungimea excesivă a unor momente. Din cele două ore de spectacol, cred că 30 de minute ar fi putut lipsi, fără probleme.

Coregrafului Wim Vandekeybus nu îi lipsește umorul - înainte de a-l răni grav, ursul face un adevărat balet pe spatele celui căzut la pământ, care se bucură, câteva minute, de efectele unui masaj binefăcător - și nici apetitul pentru scene erotice - am avut un dans frenetic cu două personaje masculine nude, unul cu piciorul și celălalt cu capul blocate în găleți de tablă și chiar un act sexual, cu totul neobișnuit, între un bărbat și o porțiune de asfalt dintr-o șosea nou construită de-a dreptul prin pădure. Nu, luiWim Vandekeybus nu-i lipsește nici imaginația. Dar, coregraful își pune toate calitățile în slujba creării unui act artistic menit să atragă atenția asupra a ceea ce nu este bine astăzi, în relația dintre om și natură. Un gest nobil care nu poate fi decât aprobat și apreciat.

TRACES

Regia și coregrafia - Wim Vandekeybus

Interpreți - Alexandros Anastasiadis, Borna Babic, Maureen Bator, Davide Belotti, Pieter Desmet, Maria Kolegova, Kit King, Anna Karenina Lambrechts, Magdalena Oettl, Mufutau Yusuf

Muzica - Marc Ribot, Trixie Whitley, Shahzad Ismaily, Ben Perowski și Daniel Mintseris

Povestea - Wim Vandekeybus

Costume - Isabelle Lhoas

Scenografia - Wim Vandekeybus, Tom de With , Patrick [Bob] Vantricht

Inginer de sunet - Bram Moriau

Light design Wim Vandekeybus, Francis Gahide

Costumele urșilor - Jan Maillard

Cristina Sârbu