Colectia de Jazz - Improvizatii pe o tema standard
Înapoi
 |
|||
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
Body and Soul
Publicat: duminică, 24 August
2008
compozitor Johnny Green, textieri Edward Heyman, Robert Sour, Frank Eyton
Johnny Green, compozitor american, a scris celebra tema la Londra si a dedicat-o cantaretei Gertrude Lorens pe care o acompania. Dupa prima auditie din Marea Britanie, tema a cunoscut succesul in Statele Unite, fiind interpretata in octombrie 1930, de catre orchestra condusa de Paul Whiteman. In acelasi an tema a aparut si in interpretarea lui Louis Armstrong.Johnny Green este asociat de cele mai multe ori cu tema Body and Soul, fiind date uitarii celelalte contributii ale sale. El fost dirijorul unei orchestre de dans, autor de coloane sonore pentru spectacole muzicale, iar din 1949, a devenit director muzical in cadrul companiei MGM. Interesant este faptul ca la elaborarea temei Body and Soul au contribuit trei textieri, un lucru neobisnuit pentru piesele care au devenit teme standard ale jazzului. Una dintre cele mai apreciate inregistrari ale temei Body and Soul este varianta orchestrala din 1939 cu saxofonistul tenor Coleman Hawkins.
Johnny Green, compozitor american, a scris celebra tema la Londra si a dedicat-o cantaretei Gertrude Lorens pe care o acompania. Dupa prima auditie din Marea Britanie, tema a cunoscut succesul in Statele Unite, fiind interpretata in octombrie 1930, de catre orchestra condusa de Paul Whiteman. In acelasi an tema a aparut si in interpretarea lui Louis Armstrong.Johnny Green este asociat de cele mai multe ori cu tema Body and Soul, fiind date uitarii celelalte contributii ale sale. El fost dirijorul unei orchestre de dans, autor de coloane sonore pentru spectacole muzicale, iar din 1949, a devenit director muzical in cadrul companiei MGM. Interesant este faptul ca la elaborarea temei Body and Soul au contribuit trei textieri, un lucru neobisnuit pentru piesele care au devenit teme standard ale jazzului. Una dintre cele mai apreciate inregistrari ale temei Body and Soul este varianta orchestrala din 1939 cu saxofonistul tenor Coleman Hawkins.