Prezență așteptată în cadrul seratelor de marți, violonistul Mircea Dumitrescu a atras, în 19 martie, un public numeros la Sala mică a Ateneului Român, cu siguranță mulți dintre cei prezenți fiind curioși să afle nivelul artistic la care a ajuns tânărul muzician.

Din 2014, de la ultima sa evoluție în cadrul stagiunii din fiecare marți, Mircea Dumitrescu a adăugat alte premii palmaresului său deja important și a devenit student la Hochschule für Musik Saar din Saarbrücken unde studiază cu David Grimal. Talent nativ, Mircea Dumitrescu a adăugat maturitate cântului său, afișând siguranță într-un program îndrăzneț cu trei lucrări pentru vioară solo, dar și alte două creații interpretate alături de pianista Olga Babadgian. A vorbit, cu aceeași pasiune cu care face muzică, violonistul Mircea Dumitrescu:

"Acest program l-am ales în urmă cu patru luni deoarece aveam câteva lucrări pregătite și am zis să fie un program mai diversificat. Am ales Sonata a IV-a de Ysaye, Largo și Allegro assai din Sonata a III-a de Bach, Lăutarul de Enescu, Rapsodia I de Bartok și Sonata a II-a de Brahms. Deci, aș putea să zic că trec cumva prin mai multe perioade ale muzicii clasice. Fiecare lucrare pe care am cântat-o m-a inspirat și mi-a dat o anumită stare de viață, o plăcere de a face muzică și de a comunica, de a duce un mesaj către public. Vioara, în momentul de față, înseamnă totul pentru mine, înseamnă viața mea, înseamnă muncă și cred că fiecare dintre noi nu ar putea trăi fără muzică. Vioara mă definește pe mine ca și om."

21 de ani are Mircea Dumitrescu, un violinist cu o gândire muzicală bine conturată, combinată cu un ton expresiv. Pasiunea cu care face muzică şi sunetul cald al instrumentului său au trecut rampa, stârnind ovaţiile celor aflați în sală. L-am regăsit aseară în public pe criticul Dumitru Avachian:

"Este un violonist echilibrat, care a dovedit cu prilejul acestui recital disponibilități dintre cele mai avansate privind arta comunicării violonistice și, în egală măsură, cultura violonistică pentru că felul în care a înțeles să-l cânte pe Bach, într-o manieră apropiată de stilul baroc al primei jumătăți de secol XVIII, apoi, în celălalt nivel, felul în care realizează și susține fraza muzicală, cantilena tematicii la Johannes Brahms sunt maniere diferite și Mircea Dumitrescu știe să facă diferențieri stilistice importante. În egală măsură trebuie apreciată aplecarea spre valorile muzicii secolului XX - mă refer la prima rapsodie de Bartok, cu sonoritățile acelea de vioară apropiată stilului țărănesc. Enescu însuși a preluat din patrimoniul lăutarilor acea vibrație și sonoritate care aparțin stilului. Ne dovedesc faptul că avem de-a face cu un violonist care deține valorile comunicării violonistice la un nivel cu totul important."